Teapa canina.

Ca sa nu las lucrurile "asa cum au cazut", scriu despre un caz care mi s-a intamplat anul trecut.

O sa dau copy paste de pe alt site pe care am descris ce s-a intamplat, pur si simplu pentru ca nu mai am nervi sa o iau de la capat de la calendele grecesti. Asadar:

"Catelusa noastra, la 3 luni, cand am luat-o. Am cumparat-o de la domnul doctor veterinar Catalin Iosifescu, care este si crescator. Initial am observat zona fara blanita din jurul ochilor si l-am intrebat pe asistent (domnul doctor nu era la cabinet cand am luat-o) despre ce e vorba.

Mi-a spus ca a avut conjunctivita si ca au tratat-o si ca o sa-i treaca. Fotografiile sunt facute la trei zile dupa ce am luat-o. La o luna dupa ce am vorbit cu Catalin Iosifescu si am primit raspunsul linistitor, catelul meu arata si mai rau, ii aparusera rani pe bot si incepuse sa-i cada blana de pe picioare, in zone mici. Am sunat la cabinet - acelasi raspuns, sa nu-mi fac griji, o sa-i treaca. Am mers cu catelusa la facultatea de medicina veterinara, si mi-au dat diagnosticul corect - DEMODECIE!

Este o boala care de obicei afecteaza puii unui cuib in care nu se face curatenie iar sistemul imunitar al mamei este compromis. Dupa ce am aflat diagnosticul si am cumparat medicamentele de pe reteta, am fost la cabinetul domnului doctor CATALIN IOSIFESCU ca sa-i cer sa-mi completeze carnetul de sanatate si sa-mi spuna cand imi va da pedigreeul pentru catel. Nu era acolo si mi-a zis ca mi-l va completa si imi va da pedigreeul dupa doua saptamani! A trecut jumatate de an de atunci si nu am reusit sa iau pedigreeul. I-am spus asistentului de diagnosticul celor de la facultatea de medicina veterinara, iar dansul a cazut pe ganduri. A vrut atunci sa-i faca o injectie catelului insa nu l-am lasat, am plecat acasa cu medicamentele prescrise de cei de la facultate si totul a fost bine!

Mare atentie, acest CATALIN IOSIFESCU vinde catei bolnavi, daca nu vreti sa va chinuiti cum ne-am chinuit noi, evitati acest om si cabinetul lui!"


Atasez aici si pozele din postarea initiala!


Date scrise de altii:

"Informatii registrul comertului Hobby – Zoopet Srl

Stare societate INREGISTRAT din data de 7 mai 2010
Cod Fiscal: 26893812

Alte informatii de la Registrul Comertului
Data ultimei declaratii: 6 mai 2010.
Data ultimei prelucrari: 11 mai 2010.

Hobby – Zoopet Srl nu este platitoare de TVA. !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!:D:)) Cool!

Numar Registrul Comertului J40/4729/2010

Date de contact: Hobby – Zoopet Srl
Adresa: Str. Nicolae Filimon 32 Bucuresti
Localitate: Sector 4 Judetul: Bucuresti Telefon: 0731137010 "
Sursa: http://www.protectiaanimalelor.org/grupuri/general/forum/topic/anuntam-politia-animalelor-despre/

Poate fi gasit si la:

vanzare_catei@yahoo.com
0761 367 471

Teapa.

Am primit azi un sms care zicea asa:
"Felicitari, in urma tragerii la sorti ALTEX v-a desemnat castigatorul unui telefon NOKIA N95 si 3000Euro, pentru informatii apelati la acest nr de telefon."

Cam cat de tembel sa fii sa crezi ca o sa te creada cineva cu asa un cacat? (Oh wait... sunt unii care chiar au crezut si au si furnizat date din buletin) Am sunat imediat la Orange si mi-au spus ca este o incercare de frauda (duh!) si sa nu care cumva sa ma puna dracu sa fac ce-mi spune ultrainteligentul esemist. Ma rog, cu niste cuvinte usor diferite, dar asta era ideea principala.

In alte cuvinte, nr eminentei cenusii este: 0747 821 654

Holocaust

Just wanted to give a rant to all the people who say that the Holocaust didn't exist.

You are motherfucking retards and you deserve to have you hang by your entrails, you fucking shit eaters.

Fuck you, and i hope your whole family dies and you turn out to be sterile just so that you can't spread that shit gene of yours.

In other news, The Shawl, by Cynthia Ozik, it's a great, great read. Get it if possible!

M.

M-am intalnit cu M. astazi. Este exact asa cum era in visul de acum cateva zile. Nu pot descrie exact cum este, dar o percep a fi diferita de ceea ce a aratat in majoritatea pozelor ei de pana acum. Nu stiu daca are vreo suferinta anume, daca are pe cineva care are probleme, daca se auto-flageleaza cu piercinguri pe care corpul ei le respinge pentru ca face ceva gresit, sau daca e doar un soi de trend. Mi-a povestit ca "fumatul a fost o chestie de moment", un soi de angrenare intr-un val si ca s-a lasat usor.

In orice caz, la noi este o pasare rara, iar ea stie asta. Bravo ei pentru ca are puterea sa infrunte privirile oamenilor. Eu le detest.


*este interesant gandul ca majoritatea auto-flagelantilor, fie ca sunt taieturi, lovituri in pereti, tatuaje, (depersonalizari?), piercinguri, o fac pentru a se auto-pedepsi pentru ceva ce ei fac si stiu sau considera ca societatea nu accepta. Nu stiu daca este corect in intregime ceea ce spun. Insa plaja de lucruri acceptata de societatea contemporana este destul de larga. Daca mergem pe acelasi gand (care poate fi, poate nu fi corect) ce anume ar fi un catalizator pentru M. si nu ar intra in aria de practici deja acceptate de societate? Nu acceptate in sensul de legalizate, doar acknowledged, cu titlul de iata, se intampla, si unii oameni sunt *asa*.

Dig dig dig

Ia zi, bai, cum a fost in strainatate? Ai sarit cat de sus ai dorit? Ai capatat "recunoastere internationala" asa cum ziceai ca iti trebuie si ti-a cazut femeile la picioare? Esti acum un artist de renume mondial care, vezi Doamne, a plecat de la a fi un biet pozarel de mall si prin forte proprii, prin talent si munca, si-a cladit o faima ce a reusit sa depaseasca granitele si sa se extinda pana in Dubai si nu numai?

Ia zi, bai, cam cat de bine ti-a fost acolo, la caldurica, impreuna cu cele doua fete pe care le-ai pacalit sa vina cu tine sa se angajeze la studioul ala foto din mall? Lor le-ai spus ca prima varianta a angajatorului fusesem eu, ca m-a ales dintr-o lista lunga inainte sa te aleaga pe tine? Si ca m-ai barfit cu angajatorul pentru ca nu iti convenea ca puneam prea multe intrebari?

Te roade, probabil, ca desi m-ai sapat si m-ai scos din "echipa", tot un cacat cu ochi ai ramas. Ia zi, ce gust avea curul meu pe masura ce iti infigeai dintii in el pe zi ce trecea? Ce contract ai semnat tu cu mallarashul? Tot o ciorna cu 3 puncte cu care vroia sa plec eu intr-o tara araba? Te-ai mai inflamat si la altcineva cand a intrebat unde este de fapt un contract serios pentru semnat? Le-ai mai zis si lor ca "se merge pe incredere aicea, nu conteaza contractul!"? si ca "intuitia" ta (feminina poate) iti spune ca poti sa ai incredere in acest angajator din kuwait, asa, pe ochi frumosi?

Ia zi, cersetor cu aparat ce esti, curvo, pentru 500 de dolari in mana la finalul lunii, intr-una din cele mai bogate tari din lume, a meritat sa-ti faci asa o karma, mai baietel?

Du-te ba, saracule, in alte tari, poate mai din vest, ca poate o sa ai rampa de lansare spre mapamond, mai potenta decat din kuwait, dintr-un mall. Sper sa ne intalnim dupa ce o sa emigrez si o sa am grija sa-ti arunc o coaja de paine pentru favorul pe care mi l-ai facut, si pentru cum m-ai sapat (pana la urma urmei chiar pentru binele meu, chiar am progresat enorm stand in tara, dar stii cum e, nu pot sa-ti multumesc pentru ca de fapt, intentia conteaza, nu-i asa?).

been there, done that

Eram foarte happy de fiecare data cand reinventam roata, cand descopeream un lucru care fusese brevetat deja si mi-l asumam, rezultand o interpretare fotografica proprie. Chiar ma durea in cot ca se gaseau niste pizde care comentau slinos si probabil ranjindu-si lor insine ca "s-a mai facut! s-a mai facut!" ("Iata!, am mai dat in cap unui idiot care incearca sa invete despre fotografie!" probabil ca isi spuneau ei, victoriosi).

Am trecut de stadiul de invatare si nu prea mai sunt multe lucruri care sa ma dea pe spate. De fapt.. in saptamana in care gasesc ceva nou parca am o alta energie si am o stare de bine, la modul, "poftim, inca o provocare". Dar la ani intregi de cand fac fotografie si traiesc practic din asta, acele saptamani sunt din ce in ce mai rare.

Intotdeauna mi s-a parut extrem de trist sa fii etichetat intr-un fel. "Arati ca x", "pozele din seria aia seamana cu ale lui y" "canti ca z", "te imbraci ca tz", "desenezi in stilul ala".

La inceput aveam o curiozitate fata de aceste comparatii si incercam sa vad despre ce e vorba, ma documentam cam cum ar face cineva care n-are idee cine sunt x, y, z, tz, etc. Numai ca toate aceste categorisiri si comparatii si etichete, facute de oameni care simt nevoia sa controleze totul, lucrurile care le scapa de sub control introducandu-i intr-o perpetua stare de panica, aceste categorisiri tind sa iti fure sufletul.

Dupa o vreme ma saturasem de comparatii astfel incat incercam sa elimin din persoana mea orice urma de "slabiciune" care ar fi putut fi traced back la cineva sau ceva ce nu cunosteam/nu mai vazusem in viata mea (si prin urmare, in ochii emitentilor de idei pretioase, iata, oricat as fi incercat sa ma ascund, iata, ei "ma dibuisera"! Triumf!)

Am devenit asadar un om sters, palid, insipid inodor si incolor. Multa vreme am incercat sa ma "ascund in multime". Am imbracat cele mai firesti haine si am tacut mult. Imi feream privirea si incercam fac in asa fel incat sa nu ma vada prea multi oameni. La joburi aproape ca nu vorbeam deloc si ma imbracam in haine cat mai largi, stateam dupa coloane, pereti, copaci, orice numai sa nu ma remarce careva.

Procesul de depersonalizare a inceput in facultate. Am renuntat la zgarzi, bratari de piele, bocanci. Ma feream de oameni pe cat posibil. Cu toate astea, in cateva conversatii scurte am primit intrebari, daca sunt goth, daca ascult metal, daca daca daca. Adica daca tu te feresti de noi, noi o sa incercam oricum sa scormonim, sa te disecam, sa vedem daca ai aripi ascunse in interiorul omoplatilor si daca avem de ce sa radem sau sa ne temem.

Ieri noapte am visat ca ma intalnisem cu o fata cu care urmeaza sa ma intalnesc saptamana asta, pentru poze. Nu mai tin minte exact despre ce anume era vorba. Nu stiu la ce ma astept de la ea, insa in vis imi declansase o metamorfoza. Ma transformam incet, rotite abia simtite, sub scoarta pielii, iar ea nu si-a dat seama, decat atunci cand i-am replicat diferit, in mijlocul unei conversatii. Am simtit atunci ca ii este teama, ca nu isi da seama ce anume este diferit. Fermitatea si tonul taios cu care ii vorbeam au mirat-o si din spatele ochilor, ca intr-un film, urmaream schimbarile subtile ale trasaturilor ei. Era speriata.

Nu-i usor ca un lucru pe care il credeai personal sa fi ajuns pe valul trendului, insa care este adevarata putere, sa te mentii pe linia ta personala, pentru ca asta te defineste si sa te scufunzi in multimea modei si formei fara fond (fiind judecat ca toti ceilalti care doar ARATA ca tine), sau sa renunti la tot si sa te depersonalizezi, sa devii un animal mic si nevolnic, stiind ca de fapt esti altul, ca in tine este cineva care urla de frustrare si scrasneste din dinti?

Dreams are illustrations

"Dreams are illustrations... from the book your soul is writing about you."
~Marsha Norman*

M-am intalnit astazi cu citatul de mai sus. Ah, da? Pai atunci.. cartea mea ar fi despre un om care zboara, este healer in raiduri, sau tank atunci cand nevoia se iveste, vorbeste ca prin apa si este in permanenta nesigur pe ceea ce face de teama ca o sa ramana singur. Trebuie sa ajunga din punctul A in punctul B insa visul se termina inainte de punctul B sau daca ajunge in punctul B, punctul B, minunatul punct B este dezamagitor. Probabil ca afisa o sexualitate debordanta odata, ca dovada, visele.. amintiri? Il viseaza pe celalalt om, de langa el, ne-gras, ne-transpirat, ne-neatent, ne-neinteresat.

Combinand cu real life, un om insingurat si salbaticit care se trezeste de dimineata gandindu-se exclusiv la fotografie si nestiind daca merge mai departe cu subiectul pentru ca trebuie, pentru ca il mana o pasiune sau pur si simplu este inertie. Ce pasiune, despre ce vorbim aici, tzatze si cururi si plete si basini pretentioases care afiseaza.. ce? unde si ce anume este "ce"? Mai demult "ce"-ul era sange, curgere, viata, durere.. acum sunt doar idei bandajate cu tifon, lasate sa zburde in camere cu pereti captusiti cu vata, zambete false si politeturi parsive.

Un om salbaticit care habar n-are de altceva decat de imagine. Toata viata lui este imaginea, pentru ca nu are prieteni, nu iese, nu respira decat in doi. In spatele ochilor ii curg desene complicate, maini infasurate in par, degete lungi care atarna de linii subtiri si lungi si sinuoase insa odata ce ii deschide nu are curajul sa le lase sa isi faca drum afara, de teama ca o sa il consume.

Probabil ca nu este o problema faptul ca i se indoaie coloana pe zi ce trece si ca se ingrasa. Oricum, dupa standardele "lor" este inca slab si "arata super". Sau poate si asta este inca o minciuna.

Voi continua sa scriu, nu despre "negrul in care ma aflu", ci despre griul murdar prin care strabat din cand in cand niste lumini de care ma agat in speranta ca o sa gasesc drumul inapoi la mine.

*Da, este un titlu pretentios si un citat pretentios, insa hai sa fim sinceri, aveam nevoie de un start pentru postare.