Dintotdeauna am avut o educatie aleasa, in sensul ca nu scuip seminte pe jos si nu imi suflu mucii + arunc produsul, cu tot cu servetelul aferent pe jos.
De cand ma jucam in tarana mi-a placut Captain Planet si visul meu cel mare era sa reciclez pana si stratul de piele moarta care imi umplea mobilierul din preajma (a se citi, praf).
DAR.
Ceea ce nu inteleg = ONGurile penibile si plictisitoare care vor sa salveze lumea dar care nu reusesc (vai! cum asa?) sa atraga atentia a macar doua persoane pe zi. Practic ONGurile care filmeaza cu telefonul actiunile lor marete, dupa care posteaza pe youtube rezultatul MUNCII lor asidue si se mira ca in doi ani au avut doar 200 de vizualizari si genereaza 0 interes.
Dupa care ii auzi plangandu-se ca nu au expunere, ca nu ii baga lumea in seama, ca n-au fonduri, ca n-au ca n-au, etc.
Ma scarbeste enorm sa pretinzi ca te propagi intr-un mediu dependent de imagine dar sa nu tii seama de notiuni elementare de imagine. Sa vrei sa atragi atentia cu ciurucuri si sa te plangi ca nu te baga lumea in seama.
Ma scarbeste si mai tare sa stiu ca am oferit unui ONG ecologist care se filma cu telefonul un studio video complet utilat (de la lumini la fundaluri la camere) si, culmea, premiera in Romania, GRATUIT! dar am primit un semi-raspuns evaziv de "da... sigur, multumim!", dupa care... tacere forever.
Lucrul care ma scarbeste cel mai tare e ca, de exemplu, in cazul Rosia Montana, cei care ar trebui sa se lupte cu imensa masina de propaganda a lui nea Gabriel sunt niste inapti, o gasca de imbecili in care unul trage hãis, unul cea. Ceea ce ajunge la publicul larg (la care iqul se afla probabil sub nivelul marii moarte) este doar demersul Gabriel, care inveleste rahatul in imagini idilice despre cum or sa faca ei din Rosia Montana un paradis. Unde este replica? Rosia Montana imi apartine si mie, si tie, si oricui din tara asta, de ce nu avem o voce care sa ne reprezinte in acest proces media?
Pentru ca "da... sigur, multumim!".
In momentul in care s-a incercat trecerea proiectului minier Rosia Montana prin Parlament, am simtit ca intru in rosu. Am pus mana pe telefon si am contactat pe cineva de la unul din aceste ONGuri inapte. "Este nevoie sa vin cu camera, microfon, tot ce trebuie? Aveti nevoie de ceva?" Raspuns: "Nu.. multumim.. nu stim, suntem la Parlament acum, cred ca se termina totul in curand..."
E frumos si boem, asa, sa zici "Fac parte dintr-un ONG, ajut la salvarea mediului!", dar daca tot ceea ce faci este sa refuzi mitocaneste ajutorul atunci cand iti este oferit, poti sa te duci dracului, tu cu tot demersul tau de care n-o sa afle nimeni niciodata!
Inca un românism tembel, apartinand unor oameni incerti si unor dudui cu esarfe colorate. E trendy sa fii "e c o", nu?
Hai sictir!
