de Mihai Bradu.
"Iesit din cercul de umbra al cladirii din piatra si lemn - piatra innegrita de umezeala, lemn incenusat de timp - , infasurat in tunica lunga pana aproape de rasul pamantului, pastorul pasi inspre mijlocul poienii cu pasi sacerdotali, prevestind parca ritualul ce va urma. Lumea nu e numai gand si fapta, parea sa spuna statura lui inalta, inzestrata cu oarecare maretie, ci si gesturi si atitudine. Apoi, se opri. Cauta cu ochii spre cer si astepta cateva clipe, pana cand scama unui nour lasa in dreapta tipsia soarelui si pleca sa se alature altora, alunecand catre rasarit.
Atunci, masurat cumva, scoase de sub tunica aspra din panza de canepa mainile care tineau mielul abia nascut si-l inalta soarelui sa-i zvante blanita umeda, sa-i intareasca copitele crude, sa-i ridice aburul de pe retina alburie. Inchinarea la soare dura putin, timp in care mielul isi atinti o clipa privirea incerta pe discul zilei, behai slab, abia auzit si-si infunda trupul firav in causul protector al palmelor. Si soarele fu in acel moment astru, zeu si Dumnezeu, iar poiana intreaga un imens altar infiorat.
De dupa poala padurii, de acolo de unde frunzisul otova si lastarisul des ascundeau un calaret inarmat pandind de ceva vreme, porni zgomotul de atac, tropotul grabit al copitelor lovind solul in cadenta unei ploi de iunie.
Ciobanul se intoarse nelamurit, ocrotind cu bratul stang vietatea fragila. Cand sabia ii despica pieptul si descapatana din aceeasi miscare mielul abia trezit la viata, in chiar clipa prabusirii, lasa sa-i scape parerea de rau. Ar fi trebuit sa traiasca, zise sau parea sa fi zis in caderea ce se consuma lent, ca a unui arbore doborat, care nu se hotaraste in ce parte sa se abata.
Calaretul nu pricepu o boaba din spusele mocanului. Evalua rapid situatia locului, cu cooada ochiului, apoi se alatura navalei celorlalti calareti, in luarea sub stapanire a stanei. Si ziua de primavara tarzie, superba altminteri, narui fara rost doua vieti simple si institui o ocupatie fara noima asupra constructiei din lemn si piatra, de o austeritate vrednica de mila.
Daca e adevarat ca in cea mai neinsemnata intamplare trebuie sa existe un inteles, uneori acesta se lasa mult asteptat."
miercuri, 30 martie 2011
luni, 28 martie 2011
Plata sau negocierea ei si ce urmeaza.
In toate colaborarile pe care le-am avut pana acum, fie cu M, fie cu F, fie cu ML sau C, discutiile au fost simple, in sensul urmator:
ei: - Buna ziua, x?
eu: - Da, la telefon.
ei: - Avem nevoie de fotograf de platou si filmare pentru making of pentru proiectul x. Dureaza atata, si va putem oferi atata pe zi.
eu: - Perfect.
N-o lua literal, cam atat de simplu a fost in absolut toate colaborarile pe care le-am avut. Pana acum.
Cand m-a sunat D sa ma anunte ca face primul lui lungmetraj m-a luat cu superextazieri. Eram ferice pana peste cap si ma bucuram sincer pentru el. Acest lucru nu s-a schimbat. D mi-a spus doar ca o sa ma sune dna Z pentru "stabilirea detaliilor".
Dna Z m-a sunat. A fost extrem de draguta. Cand s-a ajuns la capitolul "plata", mi-a spus ca ma roaga sa ii dau un pret /z. Asa, ca o curva, la ora. Zic, "dna Z, spuneti-mi va rog despre cate zile este vorba". Dna Z mi-a spus ca este vorba de un nr de zile variabil. Deci puteau fi 4 puteau fi 15. Normal ca daca sunt mai multe e si plata mai mica, insa aria in care putea discuta era asa de mare incat nu aveam cum sa ii pot da o estimare. Mai ales ca ma luase pe nepregatite. Eu de obicei accept sau nu un pret si nu fac negocieri si ma asteptam ca si acum sa fie ca de obicei.
Dna Z a insistat sa-i dau un pret pe zi. I-am raspuns cu toata diplomatia posibila ca ii rog pe dansii sa imi ofere un pret si vedem atunci. M-a rugat sa-i spun cat am mai primit eu pana atunci / zi.
In 2008 am prins un lungmetraj la plata a fost sub 50 euro/zi. Dar in 2010 am prins reclame la care am si pozat si filmat si am luat si 150 euro/zi. I-am zis asadar ca plaja mea e destul de convenabila, intre xx si xxx euro. A zis ca revine si imi spune ce si cum.
Cand am vorbit din nou, din pacate nu mai puteam merge in deplasare cu ei din ratiuni de restrangeri de buget. Si totusi, cat cost eu pe zi? "Dna Z", zic eu, deja cu o unda de iritare pe denivelari "va rog sa faceti dvs un pret, tinand cont de toate zilele in care ma chemati, mai ales ca dvs va stiti bugetul, mie nu-mi place sa dau sume care sa fie respinse". S-a codit s-a tot codit si mi-a zis ca insista sa-i zic eu. STITI CE, ZICETI DVS MAI BINE, PENTRU CA DACA MA INTREBATI PE MINE, EU VA POT ZICE, BINENTELES, NE-FINAL, UN PRET DE 90 EU/ZI DIN SCURT!!! Deja se urcase mercurul. Urasc sa negociez si sa ma milogesc ca sa primesc plata pe ceea ce muncesc.
"Nu, nu nu nu nu, este foarte mult, pai din banii astia platesc si aia si aia, si ailalta!"
"Bine, atunci astept sa-mi spuneti dvs ce va permiteti, pentru ca, nu-i asa, dvs stiti socoteala cu bugetul si probabil ca stiti cum sa va dramuiti banii!" i-am zis eu printre dinti unui director de productie din Romania anului 2011.
Da, o sa revina cu un telefon duminica. Dupa conversatie, il sun pe D. "D, uite ce mi-a zis Z. Eu vreau sa vin la filmare sa te ajut, dar ce se intampla? De ce nu mi se zice clar ce si cum si de ce trage asa de mine??". D a fost impaciuitor, da, o sa mai tatoneze si el.
Duminica am stat langa telefon in mod inutil. Binenteles ca n-au sunat decat toate persoanele de pe glob in afara de dna Z.
Intre timp mi-am reorganizat problemele si lucrurile pe care le am/aveam de lucrat astfel incat saptamana imi era prinsa. Miercuri suna telefonul. Sunt libera joi si vineri si cateva zile din saptamana urmatoare? Da... spun eu cam stramband din nas, da... cred ca da, dar va rog sa-mi dati detalii mai clare. Bine, revine pe seara cu un telefon.
La ora 19 o sun eu. Ei atunci terminasera filmarea si era debandada. Ce-ar fi sa vin cu un milion pe zi?
Fac calculul in gand - in 2008 ceva sub 50 euro, si a fost o luna! de zile, aici, trei sau patru zile amarate, si cu 25 euro (cu indulgenta). Bun raport. Da, vroiam sa-l ajut pe D, insa de-abia am pornit firma, de-abia am legalizat studioul, am o gramada de lucruri de facut si de aranjat si nu care cumva trebuie sa imi stopez lucrul la un proiect ce ma priveste in cel mai personal mod si sa ma duc gratis?...
Cu emfaza si dramatism declar ca 1 milion pe zi este FOARTE putin, dna Z. Ma simt de cacat. Nu imi place sa negociez, nu mi-a placut niciodata, parca am râie pe gat cand mi se rostogolesc afara cuvintele "fo aaa rrrrte putin, dna Z". Ma simt ca un cacat cand trebuie sa ii spun ca doua milioane ar fi mai bine si aud susurandu-mi-se slinos intr-un mod balcanic de a ma anunta ca negocierile s-au incheiat si ca i hit the fucking jackpot "Da... sa vedem, ce nu fac eu pentru D, .. bine, acum nu stiu exact cum este cu bugetul, stiti, poate or sa fie mai putine zile... "
Imi vine sa vomit. Si imi vine sa vomit si la gandul ca o sa o intalnesc pe doamna aceasta draguta cu care m-am negociat ca la usa cortului, fir-ar a dracului de treaba.
Ba mai mult, la filmare ajung coborand din masina in care se afla si ea. Este o doamna foarte draguta si manierata. La filmare toata lumea stie ca eu sunt eu si ma intreaba, mai mult de a vedea ce voce am, "tu esti ... Y?" Da, eu sunt, iata-ma, am sosit, dupa o lunga asteptare, aveti onoarea, cand dau mana nu ma-ncurc, strang cam tare, dar acum rabdati-ma si voi, va rog, astea trei zile in care eu trebuie sa va cunosc, sa imi dau seama ce relatii sunt intre voi, ce bisericute sunt, pe cine pica mereu magareata, pe cine sa pozez si cum si de ce si cand.
Porumbita, dna cu par alb pe care o stiu de mai demult, nu este atat de porumbita odata ce deschide gura. Nu-i place de W, de E si de F. Lui A, I. i se pare imposibil iar pe M a jignit-o C. Incerc sa ma imbib de informatie pentru ca saptamana viitoare cand o sa mai vin o sa trebuiasca sa updatez prin poze cum au evoluat lucrurile.
Este deja tarziu si nu dau de D. Mi se striga disperat ca a sosit taxiul si ca trebuie sa plec. Mi s-a dat bancnota zilnica si o simt soioasa in portofel, chiar si dupa ce nu o mai ating. Am obosit si il caut pe D ca sa-l intreb daca nu vrea sa mai stau, daca nu e ceva ce ar vrea documentat. Tot platoul stie deja ca mi-a venit taxiul. D este in baie. Am pierdut lupta, alerg pe langa boomistul lãtos si simt niste priviri amabile infigandu-mi-se in spate. Imi ridic boarfele de pe trotuar si mi se tipa pe masura ce ma departez. Sa am grija sa nu imi pierd ceva, da, sigur, nu pierd nimic, multumesc, la revedere.
ei: - Buna ziua, x?
eu: - Da, la telefon.
ei: - Avem nevoie de fotograf de platou si filmare pentru making of pentru proiectul x. Dureaza atata, si va putem oferi atata pe zi.
eu: - Perfect.
N-o lua literal, cam atat de simplu a fost in absolut toate colaborarile pe care le-am avut. Pana acum.
Cand m-a sunat D sa ma anunte ca face primul lui lungmetraj m-a luat cu superextazieri. Eram ferice pana peste cap si ma bucuram sincer pentru el. Acest lucru nu s-a schimbat. D mi-a spus doar ca o sa ma sune dna Z pentru "stabilirea detaliilor".
Dna Z m-a sunat. A fost extrem de draguta. Cand s-a ajuns la capitolul "plata", mi-a spus ca ma roaga sa ii dau un pret /z. Asa, ca o curva, la ora. Zic, "dna Z, spuneti-mi va rog despre cate zile este vorba". Dna Z mi-a spus ca este vorba de un nr de zile variabil. Deci puteau fi 4 puteau fi 15. Normal ca daca sunt mai multe e si plata mai mica, insa aria in care putea discuta era asa de mare incat nu aveam cum sa ii pot da o estimare. Mai ales ca ma luase pe nepregatite. Eu de obicei accept sau nu un pret si nu fac negocieri si ma asteptam ca si acum sa fie ca de obicei.
Dna Z a insistat sa-i dau un pret pe zi. I-am raspuns cu toata diplomatia posibila ca ii rog pe dansii sa imi ofere un pret si vedem atunci. M-a rugat sa-i spun cat am mai primit eu pana atunci / zi.
In 2008 am prins un lungmetraj la plata a fost sub 50 euro/zi. Dar in 2010 am prins reclame la care am si pozat si filmat si am luat si 150 euro/zi. I-am zis asadar ca plaja mea e destul de convenabila, intre xx si xxx euro. A zis ca revine si imi spune ce si cum.
Cand am vorbit din nou, din pacate nu mai puteam merge in deplasare cu ei din ratiuni de restrangeri de buget. Si totusi, cat cost eu pe zi? "Dna Z", zic eu, deja cu o unda de iritare pe denivelari "va rog sa faceti dvs un pret, tinand cont de toate zilele in care ma chemati, mai ales ca dvs va stiti bugetul, mie nu-mi place sa dau sume care sa fie respinse". S-a codit s-a tot codit si mi-a zis ca insista sa-i zic eu. STITI CE, ZICETI DVS MAI BINE, PENTRU CA DACA MA INTREBATI PE MINE, EU VA POT ZICE, BINENTELES, NE-FINAL, UN PRET DE 90 EU/ZI DIN SCURT!!! Deja se urcase mercurul. Urasc sa negociez si sa ma milogesc ca sa primesc plata pe ceea ce muncesc.
"Nu, nu nu nu nu, este foarte mult, pai din banii astia platesc si aia si aia, si ailalta!"
"Bine, atunci astept sa-mi spuneti dvs ce va permiteti, pentru ca, nu-i asa, dvs stiti socoteala cu bugetul si probabil ca stiti cum sa va dramuiti banii!" i-am zis eu printre dinti unui director de productie din Romania anului 2011.
Da, o sa revina cu un telefon duminica. Dupa conversatie, il sun pe D. "D, uite ce mi-a zis Z. Eu vreau sa vin la filmare sa te ajut, dar ce se intampla? De ce nu mi se zice clar ce si cum si de ce trage asa de mine??". D a fost impaciuitor, da, o sa mai tatoneze si el.
Duminica am stat langa telefon in mod inutil. Binenteles ca n-au sunat decat toate persoanele de pe glob in afara de dna Z.
Intre timp mi-am reorganizat problemele si lucrurile pe care le am/aveam de lucrat astfel incat saptamana imi era prinsa. Miercuri suna telefonul. Sunt libera joi si vineri si cateva zile din saptamana urmatoare? Da... spun eu cam stramband din nas, da... cred ca da, dar va rog sa-mi dati detalii mai clare. Bine, revine pe seara cu un telefon.
La ora 19 o sun eu. Ei atunci terminasera filmarea si era debandada. Ce-ar fi sa vin cu un milion pe zi?
Fac calculul in gand - in 2008 ceva sub 50 euro, si a fost o luna! de zile, aici, trei sau patru zile amarate, si cu 25 euro (cu indulgenta). Bun raport. Da, vroiam sa-l ajut pe D, insa de-abia am pornit firma, de-abia am legalizat studioul, am o gramada de lucruri de facut si de aranjat si nu care cumva trebuie sa imi stopez lucrul la un proiect ce ma priveste in cel mai personal mod si sa ma duc gratis?...
Cu emfaza si dramatism declar ca 1 milion pe zi este FOARTE putin, dna Z. Ma simt de cacat. Nu imi place sa negociez, nu mi-a placut niciodata, parca am râie pe gat cand mi se rostogolesc afara cuvintele "fo aaa rrrrte putin, dna Z". Ma simt ca un cacat cand trebuie sa ii spun ca doua milioane ar fi mai bine si aud susurandu-mi-se slinos intr-un mod balcanic de a ma anunta ca negocierile s-au incheiat si ca i hit the fucking jackpot "Da... sa vedem, ce nu fac eu pentru D, .. bine, acum nu stiu exact cum este cu bugetul, stiti, poate or sa fie mai putine zile... "
Imi vine sa vomit. Si imi vine sa vomit si la gandul ca o sa o intalnesc pe doamna aceasta draguta cu care m-am negociat ca la usa cortului, fir-ar a dracului de treaba.
Ba mai mult, la filmare ajung coborand din masina in care se afla si ea. Este o doamna foarte draguta si manierata. La filmare toata lumea stie ca eu sunt eu si ma intreaba, mai mult de a vedea ce voce am, "tu esti ... Y?" Da, eu sunt, iata-ma, am sosit, dupa o lunga asteptare, aveti onoarea, cand dau mana nu ma-ncurc, strang cam tare, dar acum rabdati-ma si voi, va rog, astea trei zile in care eu trebuie sa va cunosc, sa imi dau seama ce relatii sunt intre voi, ce bisericute sunt, pe cine pica mereu magareata, pe cine sa pozez si cum si de ce si cand.
Porumbita, dna cu par alb pe care o stiu de mai demult, nu este atat de porumbita odata ce deschide gura. Nu-i place de W, de E si de F. Lui A, I. i se pare imposibil iar pe M a jignit-o C. Incerc sa ma imbib de informatie pentru ca saptamana viitoare cand o sa mai vin o sa trebuiasca sa updatez prin poze cum au evoluat lucrurile.
Este deja tarziu si nu dau de D. Mi se striga disperat ca a sosit taxiul si ca trebuie sa plec. Mi s-a dat bancnota zilnica si o simt soioasa in portofel, chiar si dupa ce nu o mai ating. Am obosit si il caut pe D ca sa-l intreb daca nu vrea sa mai stau, daca nu e ceva ce ar vrea documentat. Tot platoul stie deja ca mi-a venit taxiul. D este in baie. Am pierdut lupta, alerg pe langa boomistul lãtos si simt niste priviri amabile infigandu-mi-se in spate. Imi ridic boarfele de pe trotuar si mi se tipa pe masura ce ma departez. Sa am grija sa nu imi pierd ceva, da, sigur, nu pierd nimic, multumesc, la revedere.
vineri, 11 martie 2011
tsunami
am avut acum cateva zile un vis in care ma aflam pe malul marii. Eram intr-un orasel care se prelungea in mare cu ocazia unei peninsule. La cincizeci de etri de la terminarea limbii de pamant, se afla un hotel "plutitor", de fapt o cocioaba nenorocita si jegoasa la care trebuia sa ajungem, care chiar de la departare, tot parea ca duhneste a lemn ud, peste si a alge.
Podul de lemn, firav, atat podul cat si lemnul, arata cel putin dubios. Ma aflam insa la mijlocul lui, cand am privit spre mare. Stii cum arata marea inainte de furtuna? Stii cat de intunecat devine cerul, atunci, fix in momentul ala electric in care simti ca urmeaza o furtuna sora cu moartea? Ei. Ma aflam la mijlocul podului si am avut un moment de-ala. Totul s-a relanti-vizat. Aveam iar parul lung si hainele imi fluturau in vant, insa tot in relanti. Priveam cum dinspre mare se ridica, din ce in ce mai mare, dar incet, un val negru. M-am intors cu spatele si am privit marea si in partea opusa. Vedeam o plaja mica pe care se jucau niste copii, erau infipte niste umbrele si unde niste pescari ghinionisti dar insistenti continuau sa arunce lansetele. Si din partea aceea am vazut ridicandu-se un val, insa mai mic. In acelasi ritm lent, se ridica, implacabil, un alt val si se profila sigur, calm, monoton aproape, pe cer.
Incepusem sa ma sperii, insa cand m-am uitat in directia primului val, el disparuse. Am privit atunci spre plaja cu copii, undite si umbrele si am vazut ca erau toti teferi. Soarele stralucea puternic.
Am avut visul acum cateva zile, insa astazi am auzit despre tsunamiul din Japonia. Ingrozitor.
Sute de cadavre s-au gasit pe o plaja.
Podul de lemn, firav, atat podul cat si lemnul, arata cel putin dubios. Ma aflam insa la mijlocul lui, cand am privit spre mare. Stii cum arata marea inainte de furtuna? Stii cat de intunecat devine cerul, atunci, fix in momentul ala electric in care simti ca urmeaza o furtuna sora cu moartea? Ei. Ma aflam la mijlocul podului si am avut un moment de-ala. Totul s-a relanti-vizat. Aveam iar parul lung si hainele imi fluturau in vant, insa tot in relanti. Priveam cum dinspre mare se ridica, din ce in ce mai mare, dar incet, un val negru. M-am intors cu spatele si am privit marea si in partea opusa. Vedeam o plaja mica pe care se jucau niste copii, erau infipte niste umbrele si unde niste pescari ghinionisti dar insistenti continuau sa arunce lansetele. Si din partea aceea am vazut ridicandu-se un val, insa mai mic. In acelasi ritm lent, se ridica, implacabil, un alt val si se profila sigur, calm, monoton aproape, pe cer.
Incepusem sa ma sperii, insa cand m-am uitat in directia primului val, el disparuse. Am privit atunci spre plaja cu copii, undite si umbrele si am vazut ca erau toti teferi. Soarele stralucea puternic.
Am avut visul acum cateva zile, insa astazi am auzit despre tsunamiul din Japonia. Ingrozitor.
Sute de cadavre s-au gasit pe o plaja.
vineri, 4 martie 2011
On the right path
Astazi taica-miu mi-a lasat o lanterna plutitoare. Tinand cont de faptul ca zilele astea m-am gandit destul de mult la lanterne plutitoare si n-am spus nimanui nimic despre asta, tind sa cred ca este un soi de confirmare - si anume, da, iata, se prea poate sa fiu unde trebuie sa fiu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)