Dupa cum numele insusi o spune, acest animal este jumatate porc, jumatate oaie. Restul lumii insista sa-l numeasca "Mangalitzã", insa eu stiu ca de fapt numele lui adevarat este "Porcoaie" (accentul se pune dupa preferinta).
duminică, 27 noiembrie 2011
Enter stage: Porcoaie
Dupa cum numele insusi o spune, acest animal este jumatate porc, jumatate oaie. Restul lumii insista sa-l numeasca "Mangalitzã", insa eu stiu ca de fapt numele lui adevarat este "Porcoaie" (accentul se pune dupa preferinta).
miercuri, 2 noiembrie 2011
Religie si crima
Public un comentariu pe care l-am scris pe un site , intrucat nu cred ca el va fi publicat acolo alaturi de comentariile idolatre.
Este vorba despre o blasfemie acceptata in liniste, si anume: Un grup de patru soldati rusi a fost capturat de ceceni. Toti patru au fost ucisi pentru ca nu au renuntat la crestinism. Mama unuia dintre cei patru soldati a devenit extrem de activa dupa ce intreaga desfasurare a evenimentelor s-a finalizat prin gasirea corpului copilului ei. Din durere, sau dintr-un complex de fecioara Maria, doamna respectiva a facut tot ce i-a stat in putinta ca fiul ei sa fie recunoscut drept sfant. Biserica inca nu l-a trecut pe Evgheni in randul sfintilor oficiali, insa doamna Rodionov este privita de catre soldati, oficialitati ale statului si mercenari, drept indrumator spiritual, mama unui sfant, a fost invitata la emisiuni si vorbeste fara probleme tuturor soldatilor cu care intra in contact, ca un soi de emisar al dumnezeirii pe pamant. Egocentrism? Da. Convenabil pentru toata lumea? Iarasi da. Blasfemie? Mai mult ca sigur.
"Unde anume scrie in Biblie ca noi, oamenii, ne putem alege si picta oricand, subiectul inchinaciunii? Iisus a provocat mania falsilor preoti atunci cand a incercat sa-i dea afara din templu, dar ei ne conduc si in ziua de astazi. Este trufie cand un alt om pretinde ca are o legatura speciala cu Dumnezeu si ca prin urmare eu trebuie sa consider ca acel om (preotul) este un soi de "translator" intre mine si Dumnezeu. Dumnezeu este in fiecare din noi.
In locul religiei iubirii, crestinii au avut parte de o asuprire, realizata de catre preoti trufasi si fara har. In evul mediu, preoti cu crucea intr-o mana si sabia intr-alta, au binecuvantat (cu ce drept?!) mercenari, criminali, violatori si le-au spus ca Dumnezeu vrea ca ei sa cucereasca prin forta paganii. Pacatele li s-au iertat soldatilor, anticipat pe cativa ani chiar, si astfel omul a fost investit de om, din motive economice, pentru a il omori pe om.
Ceea ce nu scrie nicaieri si nu este luat in seama, apropo de articolul de mai sus, este ca odata cu soldatul Evgheni, au mai fost capturati inca trei soldati rusi, care au avut parte de aceeasi soarta cu asa-zisul "sfant".
Si ei au refuzat convertirea si cu toate acestea, nimeni nu ii pomeneste.
Mama lui Evgheni traieste, netulburata, un complex "fecioara Maria". Ea este considerata drept indrumatoare spirituala de soldati, mercenari si chiar institutii ale statului (!), un rol in care se simte bine si pe care a recunoscut de la inceput ca si l-a dorit. A recunoscut intr-un interviu (care, binenteles, nu este publicat, ci apare intr-un documentar obscur pe care n-o sa-l vada mai nimeni) ca dupa ce a gasit trupul copilului ei s-a mirat ca nu le acorda nimeni atentie, ei si copilului ei. Atentie, ei, in primul rand, si copilului ei, in al doilea rand.
Dar este convenabil pentru toata lumea ca Evgheni sa fie considerat sfant. Mai putin celor asupra carora rusii fac atrocitati, nestingheriti, sub acoperamantul doctrinei. Pentru niste copii care nu stiu altceva decat saracie si necazuri, armata este o salvare, iar religia un element important, de care se agata pentru ca alte valori nu cunosc si nu li se predau. Asadar nu trebuie sa va mire ca tinerii soldati, care incep pregatirea de la varste mici, spun toti, fara exceptie, ca vor sa moara pentru a urma exemplul soldatului-sfant Evgheni..
Este vorba despre o blasfemie acceptata in liniste, si anume: Un grup de patru soldati rusi a fost capturat de ceceni. Toti patru au fost ucisi pentru ca nu au renuntat la crestinism. Mama unuia dintre cei patru soldati a devenit extrem de activa dupa ce intreaga desfasurare a evenimentelor s-a finalizat prin gasirea corpului copilului ei. Din durere, sau dintr-un complex de fecioara Maria, doamna respectiva a facut tot ce i-a stat in putinta ca fiul ei sa fie recunoscut drept sfant. Biserica inca nu l-a trecut pe Evgheni in randul sfintilor oficiali, insa doamna Rodionov este privita de catre soldati, oficialitati ale statului si mercenari, drept indrumator spiritual, mama unui sfant, a fost invitata la emisiuni si vorbeste fara probleme tuturor soldatilor cu care intra in contact, ca un soi de emisar al dumnezeirii pe pamant. Egocentrism? Da. Convenabil pentru toata lumea? Iarasi da. Blasfemie? Mai mult ca sigur.
"Unde anume scrie in Biblie ca noi, oamenii, ne putem alege si picta oricand, subiectul inchinaciunii? Iisus a provocat mania falsilor preoti atunci cand a incercat sa-i dea afara din templu, dar ei ne conduc si in ziua de astazi. Este trufie cand un alt om pretinde ca are o legatura speciala cu Dumnezeu si ca prin urmare eu trebuie sa consider ca acel om (preotul) este un soi de "translator" intre mine si Dumnezeu. Dumnezeu este in fiecare din noi.
In locul religiei iubirii, crestinii au avut parte de o asuprire, realizata de catre preoti trufasi si fara har. In evul mediu, preoti cu crucea intr-o mana si sabia intr-alta, au binecuvantat (cu ce drept?!) mercenari, criminali, violatori si le-au spus ca Dumnezeu vrea ca ei sa cucereasca prin forta paganii. Pacatele li s-au iertat soldatilor, anticipat pe cativa ani chiar, si astfel omul a fost investit de om, din motive economice, pentru a il omori pe om.
Ceea ce nu scrie nicaieri si nu este luat in seama, apropo de articolul de mai sus, este ca odata cu soldatul Evgheni, au mai fost capturati inca trei soldati rusi, care au avut parte de aceeasi soarta cu asa-zisul "sfant".
Si ei au refuzat convertirea si cu toate acestea, nimeni nu ii pomeneste.
Mama lui Evgheni traieste, netulburata, un complex "fecioara Maria". Ea este considerata drept indrumatoare spirituala de soldati, mercenari si chiar institutii ale statului (!), un rol in care se simte bine si pe care a recunoscut de la inceput ca si l-a dorit. A recunoscut intr-un interviu (care, binenteles, nu este publicat, ci apare intr-un documentar obscur pe care n-o sa-l vada mai nimeni) ca dupa ce a gasit trupul copilului ei s-a mirat ca nu le acorda nimeni atentie, ei si copilului ei. Atentie, ei, in primul rand, si copilului ei, in al doilea rand.
Dar este convenabil pentru toata lumea ca Evgheni sa fie considerat sfant. Mai putin celor asupra carora rusii fac atrocitati, nestingheriti, sub acoperamantul doctrinei. Pentru niste copii care nu stiu altceva decat saracie si necazuri, armata este o salvare, iar religia un element important, de care se agata pentru ca alte valori nu cunosc si nu li se predau. Asadar nu trebuie sa va mire ca tinerii soldati, care incep pregatirea de la varste mici, spun toti, fara exceptie, ca vor sa moara pentru a urma exemplul soldatului-sfant Evgheni..
marți, 25 octombrie 2011
Oferta LOL
M-am gandit ca s-ar putea sa fie interesant sa arunc un ochi pe un sait de oferte.
Fac o paranteza pentru a adauga parerea mea personala despre siteurile de genul - multe, foarte multe, sunt tepe haioase; asadar, merita, just for the Lols)
Am dat alene click pe un anunt pentru revelion la Napoli.
Ce mi-a atras atentia a fost descrierea ofertei.
Chiar nu au loc comentariile. Daca ti se pare scris corect paragraful incercuit trebuie musai sa incetezi cu drogurile.
joi, 9 iunie 2011
Somn ecologic.
Dintotdeauna am avut o educatie aleasa, in sensul ca nu scuip seminte pe jos si nu imi suflu mucii + arunc produsul, cu tot cu servetelul aferent pe jos.
De cand ma jucam in tarana mi-a placut Captain Planet si visul meu cel mare era sa reciclez pana si stratul de piele moarta care imi umplea mobilierul din preajma (a se citi, praf).
DAR.
Ceea ce nu inteleg = ONGurile penibile si plictisitoare care vor sa salveze lumea dar care nu reusesc (vai! cum asa?) sa atraga atentia a macar doua persoane pe zi. Practic ONGurile care filmeaza cu telefonul actiunile lor marete, dupa care posteaza pe youtube rezultatul MUNCII lor asidue si se mira ca in doi ani au avut doar 200 de vizualizari si genereaza 0 interes.
Dupa care ii auzi plangandu-se ca nu au expunere, ca nu ii baga lumea in seama, ca n-au fonduri, ca n-au ca n-au, etc.
Ma scarbeste enorm sa pretinzi ca te propagi intr-un mediu dependent de imagine dar sa nu tii seama de notiuni elementare de imagine. Sa vrei sa atragi atentia cu ciurucuri si sa te plangi ca nu te baga lumea in seama.
Ma scarbeste si mai tare sa stiu ca am oferit unui ONG ecologist care se filma cu telefonul un studio video complet utilat (de la lumini la fundaluri la camere) si, culmea, premiera in Romania, GRATUIT! dar am primit un semi-raspuns evaziv de "da... sigur, multumim!", dupa care... tacere forever.
Lucrul care ma scarbeste cel mai tare e ca, de exemplu, in cazul Rosia Montana, cei care ar trebui sa se lupte cu imensa masina de propaganda a lui nea Gabriel sunt niste inapti, o gasca de imbecili in care unul trage hãis, unul cea. Ceea ce ajunge la publicul larg (la care iqul se afla probabil sub nivelul marii moarte) este doar demersul Gabriel, care inveleste rahatul in imagini idilice despre cum or sa faca ei din Rosia Montana un paradis. Unde este replica? Rosia Montana imi apartine si mie, si tie, si oricui din tara asta, de ce nu avem o voce care sa ne reprezinte in acest proces media?
Pentru ca "da... sigur, multumim!".
In momentul in care s-a incercat trecerea proiectului minier Rosia Montana prin Parlament, am simtit ca intru in rosu. Am pus mana pe telefon si am contactat pe cineva de la unul din aceste ONGuri inapte. "Este nevoie sa vin cu camera, microfon, tot ce trebuie? Aveti nevoie de ceva?" Raspuns: "Nu.. multumim.. nu stim, suntem la Parlament acum, cred ca se termina totul in curand..."
E frumos si boem, asa, sa zici "Fac parte dintr-un ONG, ajut la salvarea mediului!", dar daca tot ceea ce faci este sa refuzi mitocaneste ajutorul atunci cand iti este oferit, poti sa te duci dracului, tu cu tot demersul tau de care n-o sa afle nimeni niciodata!
Inca un românism tembel, apartinand unor oameni incerti si unor dudui cu esarfe colorate. E trendy sa fii "e c o", nu?
Hai sictir!
De cand ma jucam in tarana mi-a placut Captain Planet si visul meu cel mare era sa reciclez pana si stratul de piele moarta care imi umplea mobilierul din preajma (a se citi, praf).
DAR.
Ceea ce nu inteleg = ONGurile penibile si plictisitoare care vor sa salveze lumea dar care nu reusesc (vai! cum asa?) sa atraga atentia a macar doua persoane pe zi. Practic ONGurile care filmeaza cu telefonul actiunile lor marete, dupa care posteaza pe youtube rezultatul MUNCII lor asidue si se mira ca in doi ani au avut doar 200 de vizualizari si genereaza 0 interes.
Dupa care ii auzi plangandu-se ca nu au expunere, ca nu ii baga lumea in seama, ca n-au fonduri, ca n-au ca n-au, etc.
Ma scarbeste enorm sa pretinzi ca te propagi intr-un mediu dependent de imagine dar sa nu tii seama de notiuni elementare de imagine. Sa vrei sa atragi atentia cu ciurucuri si sa te plangi ca nu te baga lumea in seama.
Ma scarbeste si mai tare sa stiu ca am oferit unui ONG ecologist care se filma cu telefonul un studio video complet utilat (de la lumini la fundaluri la camere) si, culmea, premiera in Romania, GRATUIT! dar am primit un semi-raspuns evaziv de "da... sigur, multumim!", dupa care... tacere forever.
Lucrul care ma scarbeste cel mai tare e ca, de exemplu, in cazul Rosia Montana, cei care ar trebui sa se lupte cu imensa masina de propaganda a lui nea Gabriel sunt niste inapti, o gasca de imbecili in care unul trage hãis, unul cea. Ceea ce ajunge la publicul larg (la care iqul se afla probabil sub nivelul marii moarte) este doar demersul Gabriel, care inveleste rahatul in imagini idilice despre cum or sa faca ei din Rosia Montana un paradis. Unde este replica? Rosia Montana imi apartine si mie, si tie, si oricui din tara asta, de ce nu avem o voce care sa ne reprezinte in acest proces media?
Pentru ca "da... sigur, multumim!".
In momentul in care s-a incercat trecerea proiectului minier Rosia Montana prin Parlament, am simtit ca intru in rosu. Am pus mana pe telefon si am contactat pe cineva de la unul din aceste ONGuri inapte. "Este nevoie sa vin cu camera, microfon, tot ce trebuie? Aveti nevoie de ceva?" Raspuns: "Nu.. multumim.. nu stim, suntem la Parlament acum, cred ca se termina totul in curand..."
E frumos si boem, asa, sa zici "Fac parte dintr-un ONG, ajut la salvarea mediului!", dar daca tot ceea ce faci este sa refuzi mitocaneste ajutorul atunci cand iti este oferit, poti sa te duci dracului, tu cu tot demersul tau de care n-o sa afle nimeni niciodata!
Inca un românism tembel, apartinand unor oameni incerti si unor dudui cu esarfe colorate. E trendy sa fii "e c o", nu?
Hai sictir!
marți, 24 mai 2011
Mark Twain - Autorul binevoitor + Urmarea la "Autorul binevoitor"
AUTORUL BINEVOITOR
Un tanar si sarac incepator intr-ale literaturii incerca in zadar sa-si publice manuscrisele. In cele din urma, cand spectrul hâd al foamei il ameninta de prapadenie, impartasi trista sa situatie unui autor celebru, cerandu-i sfatul si sprijinul. Acest om marinimos lãsã imediat la o parte propriile sale indeletniciri si se apuca sa citeasca unul din manuscrisele dispretuite Dupa ce facu treaba aceasta, izvorata din bunatate, stranse cordial mana tanarului, zicandu-i: "Bucata aceasta imi arata ca ai talent; vino iar luni sa ma vezi". La vremea hotarata, celebrul autor, cu un zambet bland, dar fara sa zica un cuvant, deschise o revista literara, inca umeda de cerneala tiparului. Care nu fu uimirea sarmanului tanar, cand descoperi negru pe alb scrierea sa. "Nu stiu cum as putea vreodata sa va dovedesc recunostinta pentru acest nobil ajutor!" zise tanarul, cazand in genunchi si izbucnind in lacrimi. Celebrul autor era Snodgross; sarmanul tanar, salvat astfel din obscuritate si din ghearele foamei deveni, dupa aceea la fel de celebrul Snagsby. Fie ca aceasta placuta intamplare sa ne indemne a pleca o ureche marinimoasa catre toti incepatorii care au nevoie de ajutor.
URMAREA LA "AUTORUL BINEVOITOR"
In saptamana urmatoare, Snagsby se intoarse cu alte cinci manuscrise respinse. Celebrul autor fu putin cam mirat, fiindca in cartile morale se spune ca tinerii care se zbat cu greutatile vietii au nevoie sa fie impinsi doar o singura data. Totusi curata aceste manuscrise, plivind buruienile nefolositoare si smulgand cateva hectare de adjective, si astfel izbuti a face sa fie acceptate doua din lucrarile tanarului.
O saptamana si mai bine se scurse si recunoscatorul Snagsby sosi cu o alta incarcatura. Celebrul autor simtise o puternica flacara de multumire launtrica prima data, cand il imprietenise cu succesul pe bietul tanar luptator, comparandu-se cu fiintele marinimoase din carti, insa acum incepea sa banuiasca ca daduses peste ceva inedit, in domeniul nobilei obladuiri. Ca urmare, entuziasmul i se mai raci. Totusi, nu-i venea sa-l respinga pe tanarul autor care se zbatea si se agãta de dansul, cu atata simplitate fireasca si cu o incredere intr-adevar dragalasa.
Ei bine, concluzia fu ca celebrul autor avu parte mereu de ciurucurile bietului incepator, ceea ce deveni o grea povara. Toate sfortarile sale timide de a se lepada de aceasta incarcatura nu-i slujira la nimic. Trebuia sa-i dea sfaturi si incurajari zilnice; trebuia sa-i faca rost intr-una de comenzi din partea revistelor si apoi sa-i fasoneze textele si sa le faca publicabile. Tanarul aspirant izbuti, in cele din urma, sa se lanseze, si dobandi o faima brusca, descriind viata intima a celebrului autor - si asta cu un umor atat de caustic si cu atata minutiozitate in detaliile usturatoare, incat cartea se vandu intr-un tiraj uimitor si zdrobi de durere inima celebrului autor. La ultima suflare, el zise: "Alelei, cartile m-au inselat! N-au zis povestea pana la capat. Prieteni, feriti-va de tinerii autori care se lupta cu viata. Nici un om sa nu-l salveze in chip trufas, spre pierzania sa, pe cel caruia Dumnezeu i-a harazit sa infrunte foamea."
Un tanar si sarac incepator intr-ale literaturii incerca in zadar sa-si publice manuscrisele. In cele din urma, cand spectrul hâd al foamei il ameninta de prapadenie, impartasi trista sa situatie unui autor celebru, cerandu-i sfatul si sprijinul. Acest om marinimos lãsã imediat la o parte propriile sale indeletniciri si se apuca sa citeasca unul din manuscrisele dispretuite Dupa ce facu treaba aceasta, izvorata din bunatate, stranse cordial mana tanarului, zicandu-i: "Bucata aceasta imi arata ca ai talent; vino iar luni sa ma vezi". La vremea hotarata, celebrul autor, cu un zambet bland, dar fara sa zica un cuvant, deschise o revista literara, inca umeda de cerneala tiparului. Care nu fu uimirea sarmanului tanar, cand descoperi negru pe alb scrierea sa. "Nu stiu cum as putea vreodata sa va dovedesc recunostinta pentru acest nobil ajutor!" zise tanarul, cazand in genunchi si izbucnind in lacrimi. Celebrul autor era Snodgross; sarmanul tanar, salvat astfel din obscuritate si din ghearele foamei deveni, dupa aceea la fel de celebrul Snagsby. Fie ca aceasta placuta intamplare sa ne indemne a pleca o ureche marinimoasa catre toti incepatorii care au nevoie de ajutor.
URMAREA LA "AUTORUL BINEVOITOR"
In saptamana urmatoare, Snagsby se intoarse cu alte cinci manuscrise respinse. Celebrul autor fu putin cam mirat, fiindca in cartile morale se spune ca tinerii care se zbat cu greutatile vietii au nevoie sa fie impinsi doar o singura data. Totusi curata aceste manuscrise, plivind buruienile nefolositoare si smulgand cateva hectare de adjective, si astfel izbuti a face sa fie acceptate doua din lucrarile tanarului.
O saptamana si mai bine se scurse si recunoscatorul Snagsby sosi cu o alta incarcatura. Celebrul autor simtise o puternica flacara de multumire launtrica prima data, cand il imprietenise cu succesul pe bietul tanar luptator, comparandu-se cu fiintele marinimoase din carti, insa acum incepea sa banuiasca ca daduses peste ceva inedit, in domeniul nobilei obladuiri. Ca urmare, entuziasmul i se mai raci. Totusi, nu-i venea sa-l respinga pe tanarul autor care se zbatea si se agãta de dansul, cu atata simplitate fireasca si cu o incredere intr-adevar dragalasa.
Ei bine, concluzia fu ca celebrul autor avu parte mereu de ciurucurile bietului incepator, ceea ce deveni o grea povara. Toate sfortarile sale timide de a se lepada de aceasta incarcatura nu-i slujira la nimic. Trebuia sa-i dea sfaturi si incurajari zilnice; trebuia sa-i faca rost intr-una de comenzi din partea revistelor si apoi sa-i fasoneze textele si sa le faca publicabile. Tanarul aspirant izbuti, in cele din urma, sa se lanseze, si dobandi o faima brusca, descriind viata intima a celebrului autor - si asta cu un umor atat de caustic si cu atata minutiozitate in detaliile usturatoare, incat cartea se vandu intr-un tiraj uimitor si zdrobi de durere inima celebrului autor. La ultima suflare, el zise: "Alelei, cartile m-au inselat! N-au zis povestea pana la capat. Prieteni, feriti-va de tinerii autori care se lupta cu viata. Nici un om sa nu-l salveze in chip trufas, spre pierzania sa, pe cel caruia Dumnezeu i-a harazit sa infrunte foamea."
marți, 3 mai 2011
Perle profesori si elevi
Cojan : toata lumea nu se gandeste decat la sex!
Daca nu faceti miscare, o sa va adunati organele de pe jos si o sa le puneti in sacosa!
Pot fi barbati in varsta care sunt potenti si unii tineri care nu pot sa faca decat pipi cu penisul lor.
Bea si si un ceai indulcit cu lamaie, ca sa poti dormi. Aaaaaaa..... cu miere vroiam sa spun.
La 120 o faci singura.
E normal.. cu mana faci aproape toate lucrurile.
Grafic, arata ca un omulet excitat ... aaaa..... deformat!
Este adevarat ca nu dimensiunea conteaza. Degeaba il ai mare daca nu stii ce sa faci cu el.
Asa cum e placut sa mananci o prajitura, asa e placut sa faci si dragoste.
Eu nu sunt pe post de orificiu!
Stiti cum ajung acasa? Taratura subpamanteana!
Nu trebuie sa dau ortu' popii pe bancile liceului Tonitza!
Marghidan : nici fundul meu nu face asa!
Banc aste e.. asa.. ca un.. se uita asa, ca un catel pervers.
Luiza: bai, doamna!
Alexandra: uite, sor-mea e sora de frate...
Te sinucizi singura.
Sunt atat de dulci ca mi s-a acrit.
Nu-i de lins, e de supt (acadeaua).
O bagi in gura si o lasi acolo.
Sunt trecuta de timp.
Odata cu lumina care lumineaza foarte bine camera.
Se deosebeste foarte bine spre deosebire.
Vai draga, mi-a blocat mie blocarea!
Ea se inspira din haotica .. aaa.. din natura haotica.
Buliga: lasa-ma sa mananc si eu rahatul pana la capat si sa spun daca pute.
A cazut de pe cal si si-a pierdut constiinta.
Mai sunt si alte personaje care fac si altceva cu mainile.
Lasa ca o tragi tu, nici o problema.
Albu: nu ma-mpiedicati s-o pun.
Au aparut planetii.. aa... planetele, mai copii.
Sa se patrunda tot omul de versuri.
Nu spun :cum vor muschii lor, fiindca daca as utiliza acest termen vulgar...
Diriga: incercuieste-o suav.
Gimmy: bate campii, da' bate frumos.
Unii in loc de cap au abdomen.
Cine face pe tampitu', ala e!
Femeia da ochii spre spate, alunecand spre cer.
Femeia = o insula neexplorata.
Eu am preluat de la profesorii mei doar ce e bun.
Cine-i prost tot prost e; n-are verticalitate.
Cristiana : un muribund pe patul de moarte.
Si iubita era, far-a prinde chiar de verde fata veste din poveste.
Nu va suparati, aveti Carapacio? (Caravagio&Carpacio).
Eu le-am vazut ca nici nu le-am vazut.
Budulan : se vad ambii urechi.
Cand simti ca este fgriul dintre ele, nu-l sesizezi.
Florin : sunt prea sarac sa cumpar lucruri ieftine.
Tudor : hai sa haidem.
Alice : aveti grija ce spuneti, ca-l scot! (probabil un obiect ascutit)
O carte de la ora de religie: a murit la 22 de ani si a plecat de acasa la 30.
Profa : ati auzit de femei insarcinate cu prezervativ?
Balau: padurea – protector al poluarii.
Mada : la arhitectura se pastreaza notiunile din liceu, dar se schimba. Subsemnata, delclar tare si raspicat ca am vazut la universitate niste INGROZITATI. Bai, bai.. n-o sa-ti vina sa crezi, dar cainele meu e ANIMAL!
Gheata : ati vazut scroafa in copac? Eu o vad frecvent! Io daca te devopsesc iti ai parul alb si trebuie sa te maturizezi. Chiar nu ma supur.. aa.. supun.. aaa.. supar. Poti sa respiri nu numai prin nas, ci si prin buric.
Sorina : piramidele din Grecia.
Adi : rade asa, ca un rechin pervers... are prea mult relief la mustata, el o are mai transparenta.
Pici : un muribund a dat coltul cu patul de moarte.
Gorovei : ma nesimtitule, scoate mesteca din gura!
Bobocescu : nimeni nu ma satisface in clasa asta!
Dana : printre stanci se observa cerul care aici nu se prea observa.
O studenta : avem aici un grup de morti
Alta: majoritatea toti aveau spade. Acestea ii adrdeau pe acestia cu foc. E destul de controversata treaba. Un soldat roman cara mortal. Iar acum urmeaza scena urmatoare. Acest fapt dovedeste faptul ca.
Popescu : granita europeana s-a murit, .. aaaa.. s-a mutat.
Romeo– da' ce, bunica ta face parte din categoria femeilor care ar lua amenda daca ar umbla pe strada neimbalsamate.
Prof: ...sistemul filosofic blagian
Elev : cum, doamna, la geam?
Persoanele care au 2 note si sunt proaste, ce fac?
Cum te cheama, Cristiana?
Bogdan : palma e ridicate in picioare. Suplimentul de reducere n-are viteza. Ei ii plac mai mult masculii. I-a lasat un pahar de bere, in sticla. Sa mergem la marochinarie, sa luam funda rosie.
Raluca : de ziua ta o sa-ti dau un cadou de rosii. Cate cere sunt pe stel!
Parc : imi arde burta de sete. Sunt cascade misto in londra, in state, .. in america....
Claudia : da' de ce nu putem sa facem abdomenele alea cu picioarele.
Romina : daca nu intra, nu dam. Si flotarile le facem in maini?
Raluca c: era cel mai distins portretist, dar nu prea le avea cu arta
Prof : e o chestie! Vreau si eu s-o rtag!
Elev: pot sa v-o trag eu acasa ! (bobo & Cristiana – caseta)
Mariusica : templul erea asezat pe 7 metri de inaltime.
Bobita : stii, atunci cand trebuia sa faci un peisaj mort... i-am cerut un cd cu muntece de cante.
Larisa : ma bazez ca ma sprijin in fund.
Alina _ Tabu – era un manechin de moda.
O bl;onda din Thge tuxedo : cantatul e muzica mea preferata.
Marius : masa cavalerilor rotunzi.
Mada : ia uite ce casa misto, uite, aia cu cosuri.
Cristiana : si eu am cosuri da' nu sunt casa!
Florin : penitele de otel au fost inlocuite de penele de gasca.
Balau : mai scrieti aici, la alimentara .. aa.. alimentare.
Un ascultator fidel radio 21 : m-am trezit cam aproximativ doua ore!
Albu : pai ce! O obligi cu forta! Pai, cum domne, cum s-o omori, pai cu forta!
Un reporter antena 1 : inainte sa ajungi la cotroceni erai mancat, pregatit
Mada : o sa ma sinucid inainte sa mor.
Daca nu faceti miscare, o sa va adunati organele de pe jos si o sa le puneti in sacosa!
Pot fi barbati in varsta care sunt potenti si unii tineri care nu pot sa faca decat pipi cu penisul lor.
Bea si si un ceai indulcit cu lamaie, ca sa poti dormi. Aaaaaaa..... cu miere vroiam sa spun.
La 120 o faci singura.
E normal.. cu mana faci aproape toate lucrurile.
Grafic, arata ca un omulet excitat ... aaaa..... deformat!
Este adevarat ca nu dimensiunea conteaza. Degeaba il ai mare daca nu stii ce sa faci cu el.
Asa cum e placut sa mananci o prajitura, asa e placut sa faci si dragoste.
Eu nu sunt pe post de orificiu!
Stiti cum ajung acasa? Taratura subpamanteana!
Nu trebuie sa dau ortu' popii pe bancile liceului Tonitza!
Marghidan : nici fundul meu nu face asa!
Banc aste e.. asa.. ca un.. se uita asa, ca un catel pervers.
Luiza: bai, doamna!
Alexandra: uite, sor-mea e sora de frate...
Te sinucizi singura.
Sunt atat de dulci ca mi s-a acrit.
Nu-i de lins, e de supt (acadeaua).
O bagi in gura si o lasi acolo.
Sunt trecuta de timp.
Odata cu lumina care lumineaza foarte bine camera.
Se deosebeste foarte bine spre deosebire.
Vai draga, mi-a blocat mie blocarea!
Ea se inspira din haotica .. aaa.. din natura haotica.
Buliga: lasa-ma sa mananc si eu rahatul pana la capat si sa spun daca pute.
A cazut de pe cal si si-a pierdut constiinta.
Mai sunt si alte personaje care fac si altceva cu mainile.
Lasa ca o tragi tu, nici o problema.
Albu: nu ma-mpiedicati s-o pun.
Au aparut planetii.. aa... planetele, mai copii.
Sa se patrunda tot omul de versuri.
Nu spun :cum vor muschii lor, fiindca daca as utiliza acest termen vulgar...
Diriga: incercuieste-o suav.
Gimmy: bate campii, da' bate frumos.
Unii in loc de cap au abdomen.
Cine face pe tampitu', ala e!
Femeia da ochii spre spate, alunecand spre cer.
Femeia = o insula neexplorata.
Eu am preluat de la profesorii mei doar ce e bun.
Cine-i prost tot prost e; n-are verticalitate.
Cristiana : un muribund pe patul de moarte.
Si iubita era, far-a prinde chiar de verde fata veste din poveste.
Nu va suparati, aveti Carapacio? (Caravagio&Carpacio).
Eu le-am vazut ca nici nu le-am vazut.
Budulan : se vad ambii urechi.
Cand simti ca este fgriul dintre ele, nu-l sesizezi.
Florin : sunt prea sarac sa cumpar lucruri ieftine.
Tudor : hai sa haidem.
Alice : aveti grija ce spuneti, ca-l scot! (probabil un obiect ascutit)
O carte de la ora de religie: a murit la 22 de ani si a plecat de acasa la 30.
Profa : ati auzit de femei insarcinate cu prezervativ?
Balau: padurea – protector al poluarii.
Mada : la arhitectura se pastreaza notiunile din liceu, dar se schimba. Subsemnata, delclar tare si raspicat ca am vazut la universitate niste INGROZITATI. Bai, bai.. n-o sa-ti vina sa crezi, dar cainele meu e ANIMAL!
Gheata : ati vazut scroafa in copac? Eu o vad frecvent! Io daca te devopsesc iti ai parul alb si trebuie sa te maturizezi. Chiar nu ma supur.. aa.. supun.. aaa.. supar. Poti sa respiri nu numai prin nas, ci si prin buric.
Sorina : piramidele din Grecia.
Adi : rade asa, ca un rechin pervers... are prea mult relief la mustata, el o are mai transparenta.
Pici : un muribund a dat coltul cu patul de moarte.
Gorovei : ma nesimtitule, scoate mesteca din gura!
Bobocescu : nimeni nu ma satisface in clasa asta!
Dana : printre stanci se observa cerul care aici nu se prea observa.
O studenta : avem aici un grup de morti
Alta: majoritatea toti aveau spade. Acestea ii adrdeau pe acestia cu foc. E destul de controversata treaba. Un soldat roman cara mortal. Iar acum urmeaza scena urmatoare. Acest fapt dovedeste faptul ca.
Popescu : granita europeana s-a murit, .. aaaa.. s-a mutat.
Romeo– da' ce, bunica ta face parte din categoria femeilor care ar lua amenda daca ar umbla pe strada neimbalsamate.
Prof: ...sistemul filosofic blagian
Elev : cum, doamna, la geam?
Persoanele care au 2 note si sunt proaste, ce fac?
Cum te cheama, Cristiana?
Bogdan : palma e ridicate in picioare. Suplimentul de reducere n-are viteza. Ei ii plac mai mult masculii. I-a lasat un pahar de bere, in sticla. Sa mergem la marochinarie, sa luam funda rosie.
Raluca : de ziua ta o sa-ti dau un cadou de rosii. Cate cere sunt pe stel!
Parc : imi arde burta de sete. Sunt cascade misto in londra, in state, .. in america....
Claudia : da' de ce nu putem sa facem abdomenele alea cu picioarele.
Romina : daca nu intra, nu dam. Si flotarile le facem in maini?
Raluca c: era cel mai distins portretist, dar nu prea le avea cu arta
Prof : e o chestie! Vreau si eu s-o rtag!
Elev: pot sa v-o trag eu acasa ! (bobo & Cristiana – caseta)
Mariusica : templul erea asezat pe 7 metri de inaltime.
Bobita : stii, atunci cand trebuia sa faci un peisaj mort... i-am cerut un cd cu muntece de cante.
Larisa : ma bazez ca ma sprijin in fund.
Alina _ Tabu – era un manechin de moda.
O bl;onda din Thge tuxedo : cantatul e muzica mea preferata.
Marius : masa cavalerilor rotunzi.
Mada : ia uite ce casa misto, uite, aia cu cosuri.
Cristiana : si eu am cosuri da' nu sunt casa!
Florin : penitele de otel au fost inlocuite de penele de gasca.
Balau : mai scrieti aici, la alimentara .. aa.. alimentare.
Un ascultator fidel radio 21 : m-am trezit cam aproximativ doua ore!
Albu : pai ce! O obligi cu forta! Pai, cum domne, cum s-o omori, pai cu forta!
Un reporter antena 1 : inainte sa ajungi la cotroceni erai mancat, pregatit
Mada : o sa ma sinucid inainte sa mor.
sâmbătă, 16 aprilie 2011
Fotomodelul care pute.
Mi s-a parut foarte tare situatia care mi-a fost povestita de un amic.
In Brazilia, fotograful Playboy a anulat sesiunea foto pentru ca modelul, respectiv o diva de la ei, nu se spalase. Mi s-a parut si mi se pare in continuare o chestiune extraordinara.
Pacat ca n-am putut face si eu acelasi lucru. Oare peste cate p***e nespalate o sa mai dau in viata asta? Exista un cult al ne-igienicului? Numai faptul ca ii simteam prezenta calda a corpului langa al meu, in timp ce se uita la poze pe aparat, ma contamina. Iar mirosul... mirosul, Dumnezeule...
In Brazilia, fotograful Playboy a anulat sesiunea foto pentru ca modelul, respectiv o diva de la ei, nu se spalase. Mi s-a parut si mi se pare in continuare o chestiune extraordinara.
Pacat ca n-am putut face si eu acelasi lucru. Oare peste cate p***e nespalate o sa mai dau in viata asta? Exista un cult al ne-igienicului? Numai faptul ca ii simteam prezenta calda a corpului langa al meu, in timp ce se uita la poze pe aparat, ma contamina. Iar mirosul... mirosul, Dumnezeule...
miercuri, 30 martie 2011
Balada fara noima
de Mihai Bradu.
"Iesit din cercul de umbra al cladirii din piatra si lemn - piatra innegrita de umezeala, lemn incenusat de timp - , infasurat in tunica lunga pana aproape de rasul pamantului, pastorul pasi inspre mijlocul poienii cu pasi sacerdotali, prevestind parca ritualul ce va urma. Lumea nu e numai gand si fapta, parea sa spuna statura lui inalta, inzestrata cu oarecare maretie, ci si gesturi si atitudine. Apoi, se opri. Cauta cu ochii spre cer si astepta cateva clipe, pana cand scama unui nour lasa in dreapta tipsia soarelui si pleca sa se alature altora, alunecand catre rasarit.
Atunci, masurat cumva, scoase de sub tunica aspra din panza de canepa mainile care tineau mielul abia nascut si-l inalta soarelui sa-i zvante blanita umeda, sa-i intareasca copitele crude, sa-i ridice aburul de pe retina alburie. Inchinarea la soare dura putin, timp in care mielul isi atinti o clipa privirea incerta pe discul zilei, behai slab, abia auzit si-si infunda trupul firav in causul protector al palmelor. Si soarele fu in acel moment astru, zeu si Dumnezeu, iar poiana intreaga un imens altar infiorat.
De dupa poala padurii, de acolo de unde frunzisul otova si lastarisul des ascundeau un calaret inarmat pandind de ceva vreme, porni zgomotul de atac, tropotul grabit al copitelor lovind solul in cadenta unei ploi de iunie.
Ciobanul se intoarse nelamurit, ocrotind cu bratul stang vietatea fragila. Cand sabia ii despica pieptul si descapatana din aceeasi miscare mielul abia trezit la viata, in chiar clipa prabusirii, lasa sa-i scape parerea de rau. Ar fi trebuit sa traiasca, zise sau parea sa fi zis in caderea ce se consuma lent, ca a unui arbore doborat, care nu se hotaraste in ce parte sa se abata.
Calaretul nu pricepu o boaba din spusele mocanului. Evalua rapid situatia locului, cu cooada ochiului, apoi se alatura navalei celorlalti calareti, in luarea sub stapanire a stanei. Si ziua de primavara tarzie, superba altminteri, narui fara rost doua vieti simple si institui o ocupatie fara noima asupra constructiei din lemn si piatra, de o austeritate vrednica de mila.
Daca e adevarat ca in cea mai neinsemnata intamplare trebuie sa existe un inteles, uneori acesta se lasa mult asteptat."
"Iesit din cercul de umbra al cladirii din piatra si lemn - piatra innegrita de umezeala, lemn incenusat de timp - , infasurat in tunica lunga pana aproape de rasul pamantului, pastorul pasi inspre mijlocul poienii cu pasi sacerdotali, prevestind parca ritualul ce va urma. Lumea nu e numai gand si fapta, parea sa spuna statura lui inalta, inzestrata cu oarecare maretie, ci si gesturi si atitudine. Apoi, se opri. Cauta cu ochii spre cer si astepta cateva clipe, pana cand scama unui nour lasa in dreapta tipsia soarelui si pleca sa se alature altora, alunecand catre rasarit.
Atunci, masurat cumva, scoase de sub tunica aspra din panza de canepa mainile care tineau mielul abia nascut si-l inalta soarelui sa-i zvante blanita umeda, sa-i intareasca copitele crude, sa-i ridice aburul de pe retina alburie. Inchinarea la soare dura putin, timp in care mielul isi atinti o clipa privirea incerta pe discul zilei, behai slab, abia auzit si-si infunda trupul firav in causul protector al palmelor. Si soarele fu in acel moment astru, zeu si Dumnezeu, iar poiana intreaga un imens altar infiorat.
De dupa poala padurii, de acolo de unde frunzisul otova si lastarisul des ascundeau un calaret inarmat pandind de ceva vreme, porni zgomotul de atac, tropotul grabit al copitelor lovind solul in cadenta unei ploi de iunie.
Ciobanul se intoarse nelamurit, ocrotind cu bratul stang vietatea fragila. Cand sabia ii despica pieptul si descapatana din aceeasi miscare mielul abia trezit la viata, in chiar clipa prabusirii, lasa sa-i scape parerea de rau. Ar fi trebuit sa traiasca, zise sau parea sa fi zis in caderea ce se consuma lent, ca a unui arbore doborat, care nu se hotaraste in ce parte sa se abata.
Calaretul nu pricepu o boaba din spusele mocanului. Evalua rapid situatia locului, cu cooada ochiului, apoi se alatura navalei celorlalti calareti, in luarea sub stapanire a stanei. Si ziua de primavara tarzie, superba altminteri, narui fara rost doua vieti simple si institui o ocupatie fara noima asupra constructiei din lemn si piatra, de o austeritate vrednica de mila.
Daca e adevarat ca in cea mai neinsemnata intamplare trebuie sa existe un inteles, uneori acesta se lasa mult asteptat."
luni, 28 martie 2011
Plata sau negocierea ei si ce urmeaza.
In toate colaborarile pe care le-am avut pana acum, fie cu M, fie cu F, fie cu ML sau C, discutiile au fost simple, in sensul urmator:
ei: - Buna ziua, x?
eu: - Da, la telefon.
ei: - Avem nevoie de fotograf de platou si filmare pentru making of pentru proiectul x. Dureaza atata, si va putem oferi atata pe zi.
eu: - Perfect.
N-o lua literal, cam atat de simplu a fost in absolut toate colaborarile pe care le-am avut. Pana acum.
Cand m-a sunat D sa ma anunte ca face primul lui lungmetraj m-a luat cu superextazieri. Eram ferice pana peste cap si ma bucuram sincer pentru el. Acest lucru nu s-a schimbat. D mi-a spus doar ca o sa ma sune dna Z pentru "stabilirea detaliilor".
Dna Z m-a sunat. A fost extrem de draguta. Cand s-a ajuns la capitolul "plata", mi-a spus ca ma roaga sa ii dau un pret /z. Asa, ca o curva, la ora. Zic, "dna Z, spuneti-mi va rog despre cate zile este vorba". Dna Z mi-a spus ca este vorba de un nr de zile variabil. Deci puteau fi 4 puteau fi 15. Normal ca daca sunt mai multe e si plata mai mica, insa aria in care putea discuta era asa de mare incat nu aveam cum sa ii pot da o estimare. Mai ales ca ma luase pe nepregatite. Eu de obicei accept sau nu un pret si nu fac negocieri si ma asteptam ca si acum sa fie ca de obicei.
Dna Z a insistat sa-i dau un pret pe zi. I-am raspuns cu toata diplomatia posibila ca ii rog pe dansii sa imi ofere un pret si vedem atunci. M-a rugat sa-i spun cat am mai primit eu pana atunci / zi.
In 2008 am prins un lungmetraj la plata a fost sub 50 euro/zi. Dar in 2010 am prins reclame la care am si pozat si filmat si am luat si 150 euro/zi. I-am zis asadar ca plaja mea e destul de convenabila, intre xx si xxx euro. A zis ca revine si imi spune ce si cum.
Cand am vorbit din nou, din pacate nu mai puteam merge in deplasare cu ei din ratiuni de restrangeri de buget. Si totusi, cat cost eu pe zi? "Dna Z", zic eu, deja cu o unda de iritare pe denivelari "va rog sa faceti dvs un pret, tinand cont de toate zilele in care ma chemati, mai ales ca dvs va stiti bugetul, mie nu-mi place sa dau sume care sa fie respinse". S-a codit s-a tot codit si mi-a zis ca insista sa-i zic eu. STITI CE, ZICETI DVS MAI BINE, PENTRU CA DACA MA INTREBATI PE MINE, EU VA POT ZICE, BINENTELES, NE-FINAL, UN PRET DE 90 EU/ZI DIN SCURT!!! Deja se urcase mercurul. Urasc sa negociez si sa ma milogesc ca sa primesc plata pe ceea ce muncesc.
"Nu, nu nu nu nu, este foarte mult, pai din banii astia platesc si aia si aia, si ailalta!"
"Bine, atunci astept sa-mi spuneti dvs ce va permiteti, pentru ca, nu-i asa, dvs stiti socoteala cu bugetul si probabil ca stiti cum sa va dramuiti banii!" i-am zis eu printre dinti unui director de productie din Romania anului 2011.
Da, o sa revina cu un telefon duminica. Dupa conversatie, il sun pe D. "D, uite ce mi-a zis Z. Eu vreau sa vin la filmare sa te ajut, dar ce se intampla? De ce nu mi se zice clar ce si cum si de ce trage asa de mine??". D a fost impaciuitor, da, o sa mai tatoneze si el.
Duminica am stat langa telefon in mod inutil. Binenteles ca n-au sunat decat toate persoanele de pe glob in afara de dna Z.
Intre timp mi-am reorganizat problemele si lucrurile pe care le am/aveam de lucrat astfel incat saptamana imi era prinsa. Miercuri suna telefonul. Sunt libera joi si vineri si cateva zile din saptamana urmatoare? Da... spun eu cam stramband din nas, da... cred ca da, dar va rog sa-mi dati detalii mai clare. Bine, revine pe seara cu un telefon.
La ora 19 o sun eu. Ei atunci terminasera filmarea si era debandada. Ce-ar fi sa vin cu un milion pe zi?
Fac calculul in gand - in 2008 ceva sub 50 euro, si a fost o luna! de zile, aici, trei sau patru zile amarate, si cu 25 euro (cu indulgenta). Bun raport. Da, vroiam sa-l ajut pe D, insa de-abia am pornit firma, de-abia am legalizat studioul, am o gramada de lucruri de facut si de aranjat si nu care cumva trebuie sa imi stopez lucrul la un proiect ce ma priveste in cel mai personal mod si sa ma duc gratis?...
Cu emfaza si dramatism declar ca 1 milion pe zi este FOARTE putin, dna Z. Ma simt de cacat. Nu imi place sa negociez, nu mi-a placut niciodata, parca am râie pe gat cand mi se rostogolesc afara cuvintele "fo aaa rrrrte putin, dna Z". Ma simt ca un cacat cand trebuie sa ii spun ca doua milioane ar fi mai bine si aud susurandu-mi-se slinos intr-un mod balcanic de a ma anunta ca negocierile s-au incheiat si ca i hit the fucking jackpot "Da... sa vedem, ce nu fac eu pentru D, .. bine, acum nu stiu exact cum este cu bugetul, stiti, poate or sa fie mai putine zile... "
Imi vine sa vomit. Si imi vine sa vomit si la gandul ca o sa o intalnesc pe doamna aceasta draguta cu care m-am negociat ca la usa cortului, fir-ar a dracului de treaba.
Ba mai mult, la filmare ajung coborand din masina in care se afla si ea. Este o doamna foarte draguta si manierata. La filmare toata lumea stie ca eu sunt eu si ma intreaba, mai mult de a vedea ce voce am, "tu esti ... Y?" Da, eu sunt, iata-ma, am sosit, dupa o lunga asteptare, aveti onoarea, cand dau mana nu ma-ncurc, strang cam tare, dar acum rabdati-ma si voi, va rog, astea trei zile in care eu trebuie sa va cunosc, sa imi dau seama ce relatii sunt intre voi, ce bisericute sunt, pe cine pica mereu magareata, pe cine sa pozez si cum si de ce si cand.
Porumbita, dna cu par alb pe care o stiu de mai demult, nu este atat de porumbita odata ce deschide gura. Nu-i place de W, de E si de F. Lui A, I. i se pare imposibil iar pe M a jignit-o C. Incerc sa ma imbib de informatie pentru ca saptamana viitoare cand o sa mai vin o sa trebuiasca sa updatez prin poze cum au evoluat lucrurile.
Este deja tarziu si nu dau de D. Mi se striga disperat ca a sosit taxiul si ca trebuie sa plec. Mi s-a dat bancnota zilnica si o simt soioasa in portofel, chiar si dupa ce nu o mai ating. Am obosit si il caut pe D ca sa-l intreb daca nu vrea sa mai stau, daca nu e ceva ce ar vrea documentat. Tot platoul stie deja ca mi-a venit taxiul. D este in baie. Am pierdut lupta, alerg pe langa boomistul lãtos si simt niste priviri amabile infigandu-mi-se in spate. Imi ridic boarfele de pe trotuar si mi se tipa pe masura ce ma departez. Sa am grija sa nu imi pierd ceva, da, sigur, nu pierd nimic, multumesc, la revedere.
ei: - Buna ziua, x?
eu: - Da, la telefon.
ei: - Avem nevoie de fotograf de platou si filmare pentru making of pentru proiectul x. Dureaza atata, si va putem oferi atata pe zi.
eu: - Perfect.
N-o lua literal, cam atat de simplu a fost in absolut toate colaborarile pe care le-am avut. Pana acum.
Cand m-a sunat D sa ma anunte ca face primul lui lungmetraj m-a luat cu superextazieri. Eram ferice pana peste cap si ma bucuram sincer pentru el. Acest lucru nu s-a schimbat. D mi-a spus doar ca o sa ma sune dna Z pentru "stabilirea detaliilor".
Dna Z m-a sunat. A fost extrem de draguta. Cand s-a ajuns la capitolul "plata", mi-a spus ca ma roaga sa ii dau un pret /z. Asa, ca o curva, la ora. Zic, "dna Z, spuneti-mi va rog despre cate zile este vorba". Dna Z mi-a spus ca este vorba de un nr de zile variabil. Deci puteau fi 4 puteau fi 15. Normal ca daca sunt mai multe e si plata mai mica, insa aria in care putea discuta era asa de mare incat nu aveam cum sa ii pot da o estimare. Mai ales ca ma luase pe nepregatite. Eu de obicei accept sau nu un pret si nu fac negocieri si ma asteptam ca si acum sa fie ca de obicei.
Dna Z a insistat sa-i dau un pret pe zi. I-am raspuns cu toata diplomatia posibila ca ii rog pe dansii sa imi ofere un pret si vedem atunci. M-a rugat sa-i spun cat am mai primit eu pana atunci / zi.
In 2008 am prins un lungmetraj la plata a fost sub 50 euro/zi. Dar in 2010 am prins reclame la care am si pozat si filmat si am luat si 150 euro/zi. I-am zis asadar ca plaja mea e destul de convenabila, intre xx si xxx euro. A zis ca revine si imi spune ce si cum.
Cand am vorbit din nou, din pacate nu mai puteam merge in deplasare cu ei din ratiuni de restrangeri de buget. Si totusi, cat cost eu pe zi? "Dna Z", zic eu, deja cu o unda de iritare pe denivelari "va rog sa faceti dvs un pret, tinand cont de toate zilele in care ma chemati, mai ales ca dvs va stiti bugetul, mie nu-mi place sa dau sume care sa fie respinse". S-a codit s-a tot codit si mi-a zis ca insista sa-i zic eu. STITI CE, ZICETI DVS MAI BINE, PENTRU CA DACA MA INTREBATI PE MINE, EU VA POT ZICE, BINENTELES, NE-FINAL, UN PRET DE 90 EU/ZI DIN SCURT!!! Deja se urcase mercurul. Urasc sa negociez si sa ma milogesc ca sa primesc plata pe ceea ce muncesc.
"Nu, nu nu nu nu, este foarte mult, pai din banii astia platesc si aia si aia, si ailalta!"
"Bine, atunci astept sa-mi spuneti dvs ce va permiteti, pentru ca, nu-i asa, dvs stiti socoteala cu bugetul si probabil ca stiti cum sa va dramuiti banii!" i-am zis eu printre dinti unui director de productie din Romania anului 2011.
Da, o sa revina cu un telefon duminica. Dupa conversatie, il sun pe D. "D, uite ce mi-a zis Z. Eu vreau sa vin la filmare sa te ajut, dar ce se intampla? De ce nu mi se zice clar ce si cum si de ce trage asa de mine??". D a fost impaciuitor, da, o sa mai tatoneze si el.
Duminica am stat langa telefon in mod inutil. Binenteles ca n-au sunat decat toate persoanele de pe glob in afara de dna Z.
Intre timp mi-am reorganizat problemele si lucrurile pe care le am/aveam de lucrat astfel incat saptamana imi era prinsa. Miercuri suna telefonul. Sunt libera joi si vineri si cateva zile din saptamana urmatoare? Da... spun eu cam stramband din nas, da... cred ca da, dar va rog sa-mi dati detalii mai clare. Bine, revine pe seara cu un telefon.
La ora 19 o sun eu. Ei atunci terminasera filmarea si era debandada. Ce-ar fi sa vin cu un milion pe zi?
Fac calculul in gand - in 2008 ceva sub 50 euro, si a fost o luna! de zile, aici, trei sau patru zile amarate, si cu 25 euro (cu indulgenta). Bun raport. Da, vroiam sa-l ajut pe D, insa de-abia am pornit firma, de-abia am legalizat studioul, am o gramada de lucruri de facut si de aranjat si nu care cumva trebuie sa imi stopez lucrul la un proiect ce ma priveste in cel mai personal mod si sa ma duc gratis?...
Cu emfaza si dramatism declar ca 1 milion pe zi este FOARTE putin, dna Z. Ma simt de cacat. Nu imi place sa negociez, nu mi-a placut niciodata, parca am râie pe gat cand mi se rostogolesc afara cuvintele "fo aaa rrrrte putin, dna Z". Ma simt ca un cacat cand trebuie sa ii spun ca doua milioane ar fi mai bine si aud susurandu-mi-se slinos intr-un mod balcanic de a ma anunta ca negocierile s-au incheiat si ca i hit the fucking jackpot "Da... sa vedem, ce nu fac eu pentru D, .. bine, acum nu stiu exact cum este cu bugetul, stiti, poate or sa fie mai putine zile... "
Imi vine sa vomit. Si imi vine sa vomit si la gandul ca o sa o intalnesc pe doamna aceasta draguta cu care m-am negociat ca la usa cortului, fir-ar a dracului de treaba.
Ba mai mult, la filmare ajung coborand din masina in care se afla si ea. Este o doamna foarte draguta si manierata. La filmare toata lumea stie ca eu sunt eu si ma intreaba, mai mult de a vedea ce voce am, "tu esti ... Y?" Da, eu sunt, iata-ma, am sosit, dupa o lunga asteptare, aveti onoarea, cand dau mana nu ma-ncurc, strang cam tare, dar acum rabdati-ma si voi, va rog, astea trei zile in care eu trebuie sa va cunosc, sa imi dau seama ce relatii sunt intre voi, ce bisericute sunt, pe cine pica mereu magareata, pe cine sa pozez si cum si de ce si cand.
Porumbita, dna cu par alb pe care o stiu de mai demult, nu este atat de porumbita odata ce deschide gura. Nu-i place de W, de E si de F. Lui A, I. i se pare imposibil iar pe M a jignit-o C. Incerc sa ma imbib de informatie pentru ca saptamana viitoare cand o sa mai vin o sa trebuiasca sa updatez prin poze cum au evoluat lucrurile.
Este deja tarziu si nu dau de D. Mi se striga disperat ca a sosit taxiul si ca trebuie sa plec. Mi s-a dat bancnota zilnica si o simt soioasa in portofel, chiar si dupa ce nu o mai ating. Am obosit si il caut pe D ca sa-l intreb daca nu vrea sa mai stau, daca nu e ceva ce ar vrea documentat. Tot platoul stie deja ca mi-a venit taxiul. D este in baie. Am pierdut lupta, alerg pe langa boomistul lãtos si simt niste priviri amabile infigandu-mi-se in spate. Imi ridic boarfele de pe trotuar si mi se tipa pe masura ce ma departez. Sa am grija sa nu imi pierd ceva, da, sigur, nu pierd nimic, multumesc, la revedere.
vineri, 11 martie 2011
tsunami
am avut acum cateva zile un vis in care ma aflam pe malul marii. Eram intr-un orasel care se prelungea in mare cu ocazia unei peninsule. La cincizeci de etri de la terminarea limbii de pamant, se afla un hotel "plutitor", de fapt o cocioaba nenorocita si jegoasa la care trebuia sa ajungem, care chiar de la departare, tot parea ca duhneste a lemn ud, peste si a alge.
Podul de lemn, firav, atat podul cat si lemnul, arata cel putin dubios. Ma aflam insa la mijlocul lui, cand am privit spre mare. Stii cum arata marea inainte de furtuna? Stii cat de intunecat devine cerul, atunci, fix in momentul ala electric in care simti ca urmeaza o furtuna sora cu moartea? Ei. Ma aflam la mijlocul podului si am avut un moment de-ala. Totul s-a relanti-vizat. Aveam iar parul lung si hainele imi fluturau in vant, insa tot in relanti. Priveam cum dinspre mare se ridica, din ce in ce mai mare, dar incet, un val negru. M-am intors cu spatele si am privit marea si in partea opusa. Vedeam o plaja mica pe care se jucau niste copii, erau infipte niste umbrele si unde niste pescari ghinionisti dar insistenti continuau sa arunce lansetele. Si din partea aceea am vazut ridicandu-se un val, insa mai mic. In acelasi ritm lent, se ridica, implacabil, un alt val si se profila sigur, calm, monoton aproape, pe cer.
Incepusem sa ma sperii, insa cand m-am uitat in directia primului val, el disparuse. Am privit atunci spre plaja cu copii, undite si umbrele si am vazut ca erau toti teferi. Soarele stralucea puternic.
Am avut visul acum cateva zile, insa astazi am auzit despre tsunamiul din Japonia. Ingrozitor.
Sute de cadavre s-au gasit pe o plaja.
Podul de lemn, firav, atat podul cat si lemnul, arata cel putin dubios. Ma aflam insa la mijlocul lui, cand am privit spre mare. Stii cum arata marea inainte de furtuna? Stii cat de intunecat devine cerul, atunci, fix in momentul ala electric in care simti ca urmeaza o furtuna sora cu moartea? Ei. Ma aflam la mijlocul podului si am avut un moment de-ala. Totul s-a relanti-vizat. Aveam iar parul lung si hainele imi fluturau in vant, insa tot in relanti. Priveam cum dinspre mare se ridica, din ce in ce mai mare, dar incet, un val negru. M-am intors cu spatele si am privit marea si in partea opusa. Vedeam o plaja mica pe care se jucau niste copii, erau infipte niste umbrele si unde niste pescari ghinionisti dar insistenti continuau sa arunce lansetele. Si din partea aceea am vazut ridicandu-se un val, insa mai mic. In acelasi ritm lent, se ridica, implacabil, un alt val si se profila sigur, calm, monoton aproape, pe cer.
Incepusem sa ma sperii, insa cand m-am uitat in directia primului val, el disparuse. Am privit atunci spre plaja cu copii, undite si umbrele si am vazut ca erau toti teferi. Soarele stralucea puternic.
Am avut visul acum cateva zile, insa astazi am auzit despre tsunamiul din Japonia. Ingrozitor.
Sute de cadavre s-au gasit pe o plaja.
vineri, 4 martie 2011
On the right path
Astazi taica-miu mi-a lasat o lanterna plutitoare. Tinand cont de faptul ca zilele astea m-am gandit destul de mult la lanterne plutitoare si n-am spus nimanui nimic despre asta, tind sa cred ca este un soi de confirmare - si anume, da, iata, se prea poate sa fiu unde trebuie sa fiu.
vineri, 25 februarie 2011
Teapa canina.
Ca sa nu las lucrurile "asa cum au cazut", scriu despre un caz care mi s-a intamplat anul trecut.
O sa dau copy paste de pe alt site pe care am descris ce s-a intamplat, pur si simplu pentru ca nu mai am nervi sa o iau de la capat de la calendele grecesti. Asadar:
"Catelusa noastra, la 3 luni, cand am luat-o. Am cumparat-o de la domnul doctor veterinar Catalin Iosifescu, care este si crescator. Initial am observat zona fara blanita din jurul ochilor si l-am intrebat pe asistent (domnul doctor nu era la cabinet cand am luat-o) despre ce e vorba.
Mi-a spus ca a avut conjunctivita si ca au tratat-o si ca o sa-i treaca. Fotografiile sunt facute la trei zile dupa ce am luat-o. La o luna dupa ce am vorbit cu Catalin Iosifescu si am primit raspunsul linistitor, catelul meu arata si mai rau, ii aparusera rani pe bot si incepuse sa-i cada blana de pe picioare, in zone mici. Am sunat la cabinet - acelasi raspuns, sa nu-mi fac griji, o sa-i treaca. Am mers cu catelusa la facultatea de medicina veterinara, si mi-au dat diagnosticul corect - DEMODECIE!
Este o boala care de obicei afecteaza puii unui cuib in care nu se face curatenie iar sistemul imunitar al mamei este compromis. Dupa ce am aflat diagnosticul si am cumparat medicamentele de pe reteta, am fost la cabinetul domnului doctor CATALIN IOSIFESCU ca sa-i cer sa-mi completeze carnetul de sanatate si sa-mi spuna cand imi va da pedigreeul pentru catel. Nu era acolo si mi-a zis ca mi-l va completa si imi va da pedigreeul dupa doua saptamani! A trecut jumatate de an de atunci si nu am reusit sa iau pedigreeul. I-am spus asistentului de diagnosticul celor de la facultatea de medicina veterinara, iar dansul a cazut pe ganduri. A vrut atunci sa-i faca o injectie catelului insa nu l-am lasat, am plecat acasa cu medicamentele prescrise de cei de la facultate si totul a fost bine!
Mare atentie, acest CATALIN IOSIFESCU vinde catei bolnavi, daca nu vreti sa va chinuiti cum ne-am chinuit noi, evitati acest om si cabinetul lui!"
Atasez aici si pozele din postarea initiala!
Date scrise de altii:
"Informatii registrul comertului Hobby – Zoopet Srl
Stare societate INREGISTRAT din data de 7 mai 2010
Cod Fiscal: 26893812
Alte informatii de la Registrul Comertului
Data ultimei declaratii: 6 mai 2010.
Data ultimei prelucrari: 11 mai 2010.
Hobby – Zoopet Srl nu este platitoare de TVA. !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!:D:)) Cool!
Numar Registrul Comertului J40/4729/2010
Date de contact: Hobby – Zoopet Srl
Adresa: Str. Nicolae Filimon 32 Bucuresti
Localitate: Sector 4 Judetul: Bucuresti Telefon: 0731137010 "
Sursa: http://www.protectiaanimalelor.org/grupuri/general/forum/topic/anuntam-politia-animalelor-despre/
Poate fi gasit si la:
vanzare_catei@yahoo.com
0761 367 471
Teapa.
Am primit azi un sms care zicea asa:
"Felicitari, in urma tragerii la sorti ALTEX v-a desemnat castigatorul unui telefon NOKIA N95 si 3000Euro, pentru informatii apelati la acest nr de telefon."
Cam cat de tembel sa fii sa crezi ca o sa te creada cineva cu asa un cacat? (Oh wait... sunt unii care chiar au crezut si au si furnizat date din buletin) Am sunat imediat la Orange si mi-au spus ca este o incercare de frauda (duh!) si sa nu care cumva sa ma puna dracu sa fac ce-mi spune ultrainteligentul esemist. Ma rog, cu niste cuvinte usor diferite, dar asta era ideea principala.
In alte cuvinte, nr eminentei cenusii este: 0747 821 654
"Felicitari, in urma tragerii la sorti ALTEX v-a desemnat castigatorul unui telefon NOKIA N95 si 3000Euro, pentru informatii apelati la acest nr de telefon."
Cam cat de tembel sa fii sa crezi ca o sa te creada cineva cu asa un cacat? (Oh wait... sunt unii care chiar au crezut si au si furnizat date din buletin) Am sunat imediat la Orange si mi-au spus ca este o incercare de frauda (duh!) si sa nu care cumva sa ma puna dracu sa fac ce-mi spune ultrainteligentul esemist. Ma rog, cu niste cuvinte usor diferite, dar asta era ideea principala.
In alte cuvinte, nr eminentei cenusii este: 0747 821 654
marți, 22 februarie 2011
Holocaust
Just wanted to give a rant to all the people who say that the Holocaust didn't exist.
You are motherfucking retards and you deserve to have you hang by your entrails, you fucking shit eaters.
Fuck you, and i hope your whole family dies and you turn out to be sterile just so that you can't spread that shit gene of yours.
In other news, The Shawl, by Cynthia Ozik, it's a great, great read. Get it if possible!
You are motherfucking retards and you deserve to have you hang by your entrails, you fucking shit eaters.
Fuck you, and i hope your whole family dies and you turn out to be sterile just so that you can't spread that shit gene of yours.
In other news, The Shawl, by Cynthia Ozik, it's a great, great read. Get it if possible!
vineri, 18 februarie 2011
M.
M-am intalnit cu M. astazi. Este exact asa cum era in visul de acum cateva zile. Nu pot descrie exact cum este, dar o percep a fi diferita de ceea ce a aratat in majoritatea pozelor ei de pana acum. Nu stiu daca are vreo suferinta anume, daca are pe cineva care are probleme, daca se auto-flageleaza cu piercinguri pe care corpul ei le respinge pentru ca face ceva gresit, sau daca e doar un soi de trend. Mi-a povestit ca "fumatul a fost o chestie de moment", un soi de angrenare intr-un val si ca s-a lasat usor.
In orice caz, la noi este o pasare rara, iar ea stie asta. Bravo ei pentru ca are puterea sa infrunte privirile oamenilor. Eu le detest.
*este interesant gandul ca majoritatea auto-flagelantilor, fie ca sunt taieturi, lovituri in pereti, tatuaje, (depersonalizari?), piercinguri, o fac pentru a se auto-pedepsi pentru ceva ce ei fac si stiu sau considera ca societatea nu accepta. Nu stiu daca este corect in intregime ceea ce spun. Insa plaja de lucruri acceptata de societatea contemporana este destul de larga. Daca mergem pe acelasi gand (care poate fi, poate nu fi corect) ce anume ar fi un catalizator pentru M. si nu ar intra in aria de practici deja acceptate de societate? Nu acceptate in sensul de legalizate, doar acknowledged, cu titlul de iata, se intampla, si unii oameni sunt *asa*.
In orice caz, la noi este o pasare rara, iar ea stie asta. Bravo ei pentru ca are puterea sa infrunte privirile oamenilor. Eu le detest.
*este interesant gandul ca majoritatea auto-flagelantilor, fie ca sunt taieturi, lovituri in pereti, tatuaje, (depersonalizari?), piercinguri, o fac pentru a se auto-pedepsi pentru ceva ce ei fac si stiu sau considera ca societatea nu accepta. Nu stiu daca este corect in intregime ceea ce spun. Insa plaja de lucruri acceptata de societatea contemporana este destul de larga. Daca mergem pe acelasi gand (care poate fi, poate nu fi corect) ce anume ar fi un catalizator pentru M. si nu ar intra in aria de practici deja acceptate de societate? Nu acceptate in sensul de legalizate, doar acknowledged, cu titlul de iata, se intampla, si unii oameni sunt *asa*.
joi, 17 februarie 2011
Dig dig dig
Ia zi, bai, cum a fost in strainatate? Ai sarit cat de sus ai dorit? Ai capatat "recunoastere internationala" asa cum ziceai ca iti trebuie si ti-a cazut femeile la picioare? Esti acum un artist de renume mondial care, vezi Doamne, a plecat de la a fi un biet pozarel de mall si prin forte proprii, prin talent si munca, si-a cladit o faima ce a reusit sa depaseasca granitele si sa se extinda pana in Dubai si nu numai?
Ia zi, bai, cam cat de bine ti-a fost acolo, la caldurica, impreuna cu cele doua fete pe care le-ai pacalit sa vina cu tine sa se angajeze la studioul ala foto din mall? Lor le-ai spus ca prima varianta a angajatorului fusesem eu, ca m-a ales dintr-o lista lunga inainte sa te aleaga pe tine? Si ca m-ai barfit cu angajatorul pentru ca nu iti convenea ca puneam prea multe intrebari?
Te roade, probabil, ca desi m-ai sapat si m-ai scos din "echipa", tot un cacat cu ochi ai ramas. Ia zi, ce gust avea curul meu pe masura ce iti infigeai dintii in el pe zi ce trecea? Ce contract ai semnat tu cu mallarashul? Tot o ciorna cu 3 puncte cu care vroia sa plec eu intr-o tara araba? Te-ai mai inflamat si la altcineva cand a intrebat unde este de fapt un contract serios pentru semnat? Le-ai mai zis si lor ca "se merge pe incredere aicea, nu conteaza contractul!"? si ca "intuitia" ta (feminina poate) iti spune ca poti sa ai incredere in acest angajator din kuwait, asa, pe ochi frumosi?
Ia zi, cersetor cu aparat ce esti, curvo, pentru 500 de dolari in mana la finalul lunii, intr-una din cele mai bogate tari din lume, a meritat sa-ti faci asa o karma, mai baietel?
Du-te ba, saracule, in alte tari, poate mai din vest, ca poate o sa ai rampa de lansare spre mapamond, mai potenta decat din kuwait, dintr-un mall. Sper sa ne intalnim dupa ce o sa emigrez si o sa am grija sa-ti arunc o coaja de paine pentru favorul pe care mi l-ai facut, si pentru cum m-ai sapat (pana la urma urmei chiar pentru binele meu, chiar am progresat enorm stand in tara, dar stii cum e, nu pot sa-ti multumesc pentru ca de fapt, intentia conteaza, nu-i asa?).
Ia zi, bai, cam cat de bine ti-a fost acolo, la caldurica, impreuna cu cele doua fete pe care le-ai pacalit sa vina cu tine sa se angajeze la studioul ala foto din mall? Lor le-ai spus ca prima varianta a angajatorului fusesem eu, ca m-a ales dintr-o lista lunga inainte sa te aleaga pe tine? Si ca m-ai barfit cu angajatorul pentru ca nu iti convenea ca puneam prea multe intrebari?
Te roade, probabil, ca desi m-ai sapat si m-ai scos din "echipa", tot un cacat cu ochi ai ramas. Ia zi, ce gust avea curul meu pe masura ce iti infigeai dintii in el pe zi ce trecea? Ce contract ai semnat tu cu mallarashul? Tot o ciorna cu 3 puncte cu care vroia sa plec eu intr-o tara araba? Te-ai mai inflamat si la altcineva cand a intrebat unde este de fapt un contract serios pentru semnat? Le-ai mai zis si lor ca "se merge pe incredere aicea, nu conteaza contractul!"? si ca "intuitia" ta (feminina poate) iti spune ca poti sa ai incredere in acest angajator din kuwait, asa, pe ochi frumosi?
Ia zi, cersetor cu aparat ce esti, curvo, pentru 500 de dolari in mana la finalul lunii, intr-una din cele mai bogate tari din lume, a meritat sa-ti faci asa o karma, mai baietel?
Du-te ba, saracule, in alte tari, poate mai din vest, ca poate o sa ai rampa de lansare spre mapamond, mai potenta decat din kuwait, dintr-un mall. Sper sa ne intalnim dupa ce o sa emigrez si o sa am grija sa-ti arunc o coaja de paine pentru favorul pe care mi l-ai facut, si pentru cum m-ai sapat (pana la urma urmei chiar pentru binele meu, chiar am progresat enorm stand in tara, dar stii cum e, nu pot sa-ti multumesc pentru ca de fapt, intentia conteaza, nu-i asa?).
marți, 15 februarie 2011
been there, done that
Eram foarte happy de fiecare data cand reinventam roata, cand descopeream un lucru care fusese brevetat deja si mi-l asumam, rezultand o interpretare fotografica proprie. Chiar ma durea in cot ca se gaseau niste pizde care comentau slinos si probabil ranjindu-si lor insine ca "s-a mai facut! s-a mai facut!" ("Iata!, am mai dat in cap unui idiot care incearca sa invete despre fotografie!" probabil ca isi spuneau ei, victoriosi).
Am trecut de stadiul de invatare si nu prea mai sunt multe lucruri care sa ma dea pe spate. De fapt.. in saptamana in care gasesc ceva nou parca am o alta energie si am o stare de bine, la modul, "poftim, inca o provocare". Dar la ani intregi de cand fac fotografie si traiesc practic din asta, acele saptamani sunt din ce in ce mai rare.
Intotdeauna mi s-a parut extrem de trist sa fii etichetat intr-un fel. "Arati ca x", "pozele din seria aia seamana cu ale lui y" "canti ca z", "te imbraci ca tz", "desenezi in stilul ala".
La inceput aveam o curiozitate fata de aceste comparatii si incercam sa vad despre ce e vorba, ma documentam cam cum ar face cineva care n-are idee cine sunt x, y, z, tz, etc. Numai ca toate aceste categorisiri si comparatii si etichete, facute de oameni care simt nevoia sa controleze totul, lucrurile care le scapa de sub control introducandu-i intr-o perpetua stare de panica, aceste categorisiri tind sa iti fure sufletul.
Dupa o vreme ma saturasem de comparatii astfel incat incercam sa elimin din persoana mea orice urma de "slabiciune" care ar fi putut fi traced back la cineva sau ceva ce nu cunosteam/nu mai vazusem in viata mea (si prin urmare, in ochii emitentilor de idei pretioase, iata, oricat as fi incercat sa ma ascund, iata, ei "ma dibuisera"! Triumf!)
Am devenit asadar un om sters, palid, insipid inodor si incolor. Multa vreme am incercat sa ma "ascund in multime". Am imbracat cele mai firesti haine si am tacut mult. Imi feream privirea si incercam fac in asa fel incat sa nu ma vada prea multi oameni. La joburi aproape ca nu vorbeam deloc si ma imbracam in haine cat mai largi, stateam dupa coloane, pereti, copaci, orice numai sa nu ma remarce careva.
Procesul de depersonalizare a inceput in facultate. Am renuntat la zgarzi, bratari de piele, bocanci. Ma feream de oameni pe cat posibil. Cu toate astea, in cateva conversatii scurte am primit intrebari, daca sunt goth, daca ascult metal, daca daca daca. Adica daca tu te feresti de noi, noi o sa incercam oricum sa scormonim, sa te disecam, sa vedem daca ai aripi ascunse in interiorul omoplatilor si daca avem de ce sa radem sau sa ne temem.
Ieri noapte am visat ca ma intalnisem cu o fata cu care urmeaza sa ma intalnesc saptamana asta, pentru poze. Nu mai tin minte exact despre ce anume era vorba. Nu stiu la ce ma astept de la ea, insa in vis imi declansase o metamorfoza. Ma transformam incet, rotite abia simtite, sub scoarta pielii, iar ea nu si-a dat seama, decat atunci cand i-am replicat diferit, in mijlocul unei conversatii. Am simtit atunci ca ii este teama, ca nu isi da seama ce anume este diferit. Fermitatea si tonul taios cu care ii vorbeam au mirat-o si din spatele ochilor, ca intr-un film, urmaream schimbarile subtile ale trasaturilor ei. Era speriata.
Nu-i usor ca un lucru pe care il credeai personal sa fi ajuns pe valul trendului, insa care este adevarata putere, sa te mentii pe linia ta personala, pentru ca asta te defineste si sa te scufunzi in multimea modei si formei fara fond (fiind judecat ca toti ceilalti care doar ARATA ca tine), sau sa renunti la tot si sa te depersonalizezi, sa devii un animal mic si nevolnic, stiind ca de fapt esti altul, ca in tine este cineva care urla de frustrare si scrasneste din dinti?
Am trecut de stadiul de invatare si nu prea mai sunt multe lucruri care sa ma dea pe spate. De fapt.. in saptamana in care gasesc ceva nou parca am o alta energie si am o stare de bine, la modul, "poftim, inca o provocare". Dar la ani intregi de cand fac fotografie si traiesc practic din asta, acele saptamani sunt din ce in ce mai rare.
Intotdeauna mi s-a parut extrem de trist sa fii etichetat intr-un fel. "Arati ca x", "pozele din seria aia seamana cu ale lui y" "canti ca z", "te imbraci ca tz", "desenezi in stilul ala".
La inceput aveam o curiozitate fata de aceste comparatii si incercam sa vad despre ce e vorba, ma documentam cam cum ar face cineva care n-are idee cine sunt x, y, z, tz, etc. Numai ca toate aceste categorisiri si comparatii si etichete, facute de oameni care simt nevoia sa controleze totul, lucrurile care le scapa de sub control introducandu-i intr-o perpetua stare de panica, aceste categorisiri tind sa iti fure sufletul.
Dupa o vreme ma saturasem de comparatii astfel incat incercam sa elimin din persoana mea orice urma de "slabiciune" care ar fi putut fi traced back la cineva sau ceva ce nu cunosteam/nu mai vazusem in viata mea (si prin urmare, in ochii emitentilor de idei pretioase, iata, oricat as fi incercat sa ma ascund, iata, ei "ma dibuisera"! Triumf!)
Am devenit asadar un om sters, palid, insipid inodor si incolor. Multa vreme am incercat sa ma "ascund in multime". Am imbracat cele mai firesti haine si am tacut mult. Imi feream privirea si incercam fac in asa fel incat sa nu ma vada prea multi oameni. La joburi aproape ca nu vorbeam deloc si ma imbracam in haine cat mai largi, stateam dupa coloane, pereti, copaci, orice numai sa nu ma remarce careva.
Procesul de depersonalizare a inceput in facultate. Am renuntat la zgarzi, bratari de piele, bocanci. Ma feream de oameni pe cat posibil. Cu toate astea, in cateva conversatii scurte am primit intrebari, daca sunt goth, daca ascult metal, daca daca daca. Adica daca tu te feresti de noi, noi o sa incercam oricum sa scormonim, sa te disecam, sa vedem daca ai aripi ascunse in interiorul omoplatilor si daca avem de ce sa radem sau sa ne temem.
Ieri noapte am visat ca ma intalnisem cu o fata cu care urmeaza sa ma intalnesc saptamana asta, pentru poze. Nu mai tin minte exact despre ce anume era vorba. Nu stiu la ce ma astept de la ea, insa in vis imi declansase o metamorfoza. Ma transformam incet, rotite abia simtite, sub scoarta pielii, iar ea nu si-a dat seama, decat atunci cand i-am replicat diferit, in mijlocul unei conversatii. Am simtit atunci ca ii este teama, ca nu isi da seama ce anume este diferit. Fermitatea si tonul taios cu care ii vorbeam au mirat-o si din spatele ochilor, ca intr-un film, urmaream schimbarile subtile ale trasaturilor ei. Era speriata.
Nu-i usor ca un lucru pe care il credeai personal sa fi ajuns pe valul trendului, insa care este adevarata putere, sa te mentii pe linia ta personala, pentru ca asta te defineste si sa te scufunzi in multimea modei si formei fara fond (fiind judecat ca toti ceilalti care doar ARATA ca tine), sau sa renunti la tot si sa te depersonalizezi, sa devii un animal mic si nevolnic, stiind ca de fapt esti altul, ca in tine este cineva care urla de frustrare si scrasneste din dinti?
vineri, 11 februarie 2011
Dreams are illustrations
"Dreams are illustrations... from the book your soul is writing about you."
~Marsha Norman*
M-am intalnit astazi cu citatul de mai sus. Ah, da? Pai atunci.. cartea mea ar fi despre un om care zboara, este healer in raiduri, sau tank atunci cand nevoia se iveste, vorbeste ca prin apa si este in permanenta nesigur pe ceea ce face de teama ca o sa ramana singur. Trebuie sa ajunga din punctul A in punctul B insa visul se termina inainte de punctul B sau daca ajunge in punctul B, punctul B, minunatul punct B este dezamagitor. Probabil ca afisa o sexualitate debordanta odata, ca dovada, visele.. amintiri? Il viseaza pe celalalt om, de langa el, ne-gras, ne-transpirat, ne-neatent, ne-neinteresat.
Combinand cu real life, un om insingurat si salbaticit care se trezeste de dimineata gandindu-se exclusiv la fotografie si nestiind daca merge mai departe cu subiectul pentru ca trebuie, pentru ca il mana o pasiune sau pur si simplu este inertie. Ce pasiune, despre ce vorbim aici, tzatze si cururi si plete si basini pretentioases care afiseaza.. ce? unde si ce anume este "ce"? Mai demult "ce"-ul era sange, curgere, viata, durere.. acum sunt doar idei bandajate cu tifon, lasate sa zburde in camere cu pereti captusiti cu vata, zambete false si politeturi parsive.
Un om salbaticit care habar n-are de altceva decat de imagine. Toata viata lui este imaginea, pentru ca nu are prieteni, nu iese, nu respira decat in doi. In spatele ochilor ii curg desene complicate, maini infasurate in par, degete lungi care atarna de linii subtiri si lungi si sinuoase insa odata ce ii deschide nu are curajul sa le lase sa isi faca drum afara, de teama ca o sa il consume.
Probabil ca nu este o problema faptul ca i se indoaie coloana pe zi ce trece si ca se ingrasa. Oricum, dupa standardele "lor" este inca slab si "arata super". Sau poate si asta este inca o minciuna.
Voi continua sa scriu, nu despre "negrul in care ma aflu", ci despre griul murdar prin care strabat din cand in cand niste lumini de care ma agat in speranta ca o sa gasesc drumul inapoi la mine.
*Da, este un titlu pretentios si un citat pretentios, insa hai sa fim sinceri, aveam nevoie de un start pentru postare.
~Marsha Norman*
M-am intalnit astazi cu citatul de mai sus. Ah, da? Pai atunci.. cartea mea ar fi despre un om care zboara, este healer in raiduri, sau tank atunci cand nevoia se iveste, vorbeste ca prin apa si este in permanenta nesigur pe ceea ce face de teama ca o sa ramana singur. Trebuie sa ajunga din punctul A in punctul B insa visul se termina inainte de punctul B sau daca ajunge in punctul B, punctul B, minunatul punct B este dezamagitor. Probabil ca afisa o sexualitate debordanta odata, ca dovada, visele.. amintiri? Il viseaza pe celalalt om, de langa el, ne-gras, ne-transpirat, ne-neatent, ne-neinteresat.
Combinand cu real life, un om insingurat si salbaticit care se trezeste de dimineata gandindu-se exclusiv la fotografie si nestiind daca merge mai departe cu subiectul pentru ca trebuie, pentru ca il mana o pasiune sau pur si simplu este inertie. Ce pasiune, despre ce vorbim aici, tzatze si cururi si plete si basini pretentioases care afiseaza.. ce? unde si ce anume este "ce"? Mai demult "ce"-ul era sange, curgere, viata, durere.. acum sunt doar idei bandajate cu tifon, lasate sa zburde in camere cu pereti captusiti cu vata, zambete false si politeturi parsive.
Un om salbaticit care habar n-are de altceva decat de imagine. Toata viata lui este imaginea, pentru ca nu are prieteni, nu iese, nu respira decat in doi. In spatele ochilor ii curg desene complicate, maini infasurate in par, degete lungi care atarna de linii subtiri si lungi si sinuoase insa odata ce ii deschide nu are curajul sa le lase sa isi faca drum afara, de teama ca o sa il consume.
Probabil ca nu este o problema faptul ca i se indoaie coloana pe zi ce trece si ca se ingrasa. Oricum, dupa standardele "lor" este inca slab si "arata super". Sau poate si asta este inca o minciuna.
Voi continua sa scriu, nu despre "negrul in care ma aflu", ci despre griul murdar prin care strabat din cand in cand niste lumini de care ma agat in speranta ca o sa gasesc drumul inapoi la mine.
*Da, este un titlu pretentios si un citat pretentios, insa hai sa fim sinceri, aveam nevoie de un start pentru postare.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)