AUTORUL BINEVOITOR
Un tanar si sarac incepator intr-ale literaturii incerca in zadar sa-si publice manuscrisele. In cele din urma, cand spectrul hâd al foamei il ameninta de prapadenie, impartasi trista sa situatie unui autor celebru, cerandu-i sfatul si sprijinul. Acest om marinimos lãsã imediat la o parte propriile sale indeletniciri si se apuca sa citeasca unul din manuscrisele dispretuite Dupa ce facu treaba aceasta, izvorata din bunatate, stranse cordial mana tanarului, zicandu-i: "Bucata aceasta imi arata ca ai talent; vino iar luni sa ma vezi". La vremea hotarata, celebrul autor, cu un zambet bland, dar fara sa zica un cuvant, deschise o revista literara, inca umeda de cerneala tiparului. Care nu fu uimirea sarmanului tanar, cand descoperi negru pe alb scrierea sa. "Nu stiu cum as putea vreodata sa va dovedesc recunostinta pentru acest nobil ajutor!" zise tanarul, cazand in genunchi si izbucnind in lacrimi. Celebrul autor era Snodgross; sarmanul tanar, salvat astfel din obscuritate si din ghearele foamei deveni, dupa aceea la fel de celebrul Snagsby. Fie ca aceasta placuta intamplare sa ne indemne a pleca o ureche marinimoasa catre toti incepatorii care au nevoie de ajutor.
URMAREA LA "AUTORUL BINEVOITOR"
In saptamana urmatoare, Snagsby se intoarse cu alte cinci manuscrise respinse. Celebrul autor fu putin cam mirat, fiindca in cartile morale se spune ca tinerii care se zbat cu greutatile vietii au nevoie sa fie impinsi doar o singura data. Totusi curata aceste manuscrise, plivind buruienile nefolositoare si smulgand cateva hectare de adjective, si astfel izbuti a face sa fie acceptate doua din lucrarile tanarului.
O saptamana si mai bine se scurse si recunoscatorul Snagsby sosi cu o alta incarcatura. Celebrul autor simtise o puternica flacara de multumire launtrica prima data, cand il imprietenise cu succesul pe bietul tanar luptator, comparandu-se cu fiintele marinimoase din carti, insa acum incepea sa banuiasca ca daduses peste ceva inedit, in domeniul nobilei obladuiri. Ca urmare, entuziasmul i se mai raci. Totusi, nu-i venea sa-l respinga pe tanarul autor care se zbatea si se agãta de dansul, cu atata simplitate fireasca si cu o incredere intr-adevar dragalasa.
Ei bine, concluzia fu ca celebrul autor avu parte mereu de ciurucurile bietului incepator, ceea ce deveni o grea povara. Toate sfortarile sale timide de a se lepada de aceasta incarcatura nu-i slujira la nimic. Trebuia sa-i dea sfaturi si incurajari zilnice; trebuia sa-i faca rost intr-una de comenzi din partea revistelor si apoi sa-i fasoneze textele si sa le faca publicabile. Tanarul aspirant izbuti, in cele din urma, sa se lanseze, si dobandi o faima brusca, descriind viata intima a celebrului autor - si asta cu un umor atat de caustic si cu atata minutiozitate in detaliile usturatoare, incat cartea se vandu intr-un tiraj uimitor si zdrobi de durere inima celebrului autor. La ultima suflare, el zise: "Alelei, cartile m-au inselat! N-au zis povestea pana la capat. Prieteni, feriti-va de tinerii autori care se lupta cu viata. Nici un om sa nu-l salveze in chip trufas, spre pierzania sa, pe cel caruia Dumnezeu i-a harazit sa infrunte foamea."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu