tsunami

am avut acum cateva zile un vis in care ma aflam pe malul marii. Eram intr-un orasel care se prelungea in mare cu ocazia unei peninsule. La cincizeci de etri de la terminarea limbii de pamant, se afla un hotel "plutitor", de fapt o cocioaba nenorocita si jegoasa la care trebuia sa ajungem, care chiar de la departare, tot parea ca duhneste a lemn ud, peste si a alge.
Podul de lemn, firav, atat podul cat si lemnul, arata cel putin dubios. Ma aflam insa la mijlocul lui, cand am privit spre mare. Stii cum arata marea inainte de furtuna? Stii cat de intunecat devine cerul, atunci, fix in momentul ala electric in care simti ca urmeaza o furtuna sora cu moartea? Ei. Ma aflam la mijlocul podului si am avut un moment de-ala. Totul s-a relanti-vizat. Aveam iar parul lung si hainele imi fluturau in vant, insa tot in relanti. Priveam cum dinspre mare se ridica, din ce in ce mai mare, dar incet, un val negru. M-am intors cu spatele si am privit marea si in partea opusa. Vedeam o plaja mica pe care se jucau niste copii, erau infipte niste umbrele si unde niste pescari ghinionisti dar insistenti continuau sa arunce lansetele. Si din partea aceea am vazut ridicandu-se un val, insa mai mic. In acelasi ritm lent, se ridica, implacabil, un alt val si se profila sigur, calm, monoton aproape, pe cer.
Incepusem sa ma sperii, insa cand m-am uitat in directia primului val, el disparuse. Am privit atunci spre plaja cu copii, undite si umbrele si am vazut ca erau toti teferi. Soarele stralucea puternic.

Am avut visul acum cateva zile, insa astazi am auzit despre tsunamiul din Japonia. Ingrozitor.
Sute de cadavre s-au gasit pe o plaja.