de Mihai Bradu.
"Iesit din cercul de umbra al cladirii din piatra si lemn - piatra innegrita de umezeala, lemn incenusat de timp - , infasurat in tunica lunga pana aproape de rasul pamantului, pastorul pasi inspre mijlocul poienii cu pasi sacerdotali, prevestind parca ritualul ce va urma. Lumea nu e numai gand si fapta, parea sa spuna statura lui inalta, inzestrata cu oarecare maretie, ci si gesturi si atitudine. Apoi, se opri. Cauta cu ochii spre cer si astepta cateva clipe, pana cand scama unui nour lasa in dreapta tipsia soarelui si pleca sa se alature altora, alunecand catre rasarit.
Atunci, masurat cumva, scoase de sub tunica aspra din panza de canepa mainile care tineau mielul abia nascut si-l inalta soarelui sa-i zvante blanita umeda, sa-i intareasca copitele crude, sa-i ridice aburul de pe retina alburie. Inchinarea la soare dura putin, timp in care mielul isi atinti o clipa privirea incerta pe discul zilei, behai slab, abia auzit si-si infunda trupul firav in causul protector al palmelor. Si soarele fu in acel moment astru, zeu si Dumnezeu, iar poiana intreaga un imens altar infiorat.
De dupa poala padurii, de acolo de unde frunzisul otova si lastarisul des ascundeau un calaret inarmat pandind de ceva vreme, porni zgomotul de atac, tropotul grabit al copitelor lovind solul in cadenta unei ploi de iunie.
Ciobanul se intoarse nelamurit, ocrotind cu bratul stang vietatea fragila. Cand sabia ii despica pieptul si descapatana din aceeasi miscare mielul abia trezit la viata, in chiar clipa prabusirii, lasa sa-i scape parerea de rau. Ar fi trebuit sa traiasca, zise sau parea sa fi zis in caderea ce se consuma lent, ca a unui arbore doborat, care nu se hotaraste in ce parte sa se abata.
Calaretul nu pricepu o boaba din spusele mocanului. Evalua rapid situatia locului, cu cooada ochiului, apoi se alatura navalei celorlalti calareti, in luarea sub stapanire a stanei. Si ziua de primavara tarzie, superba altminteri, narui fara rost doua vieti simple si institui o ocupatie fara noima asupra constructiei din lemn si piatra, de o austeritate vrednica de mila.
Daca e adevarat ca in cea mai neinsemnata intamplare trebuie sa existe un inteles, uneori acesta se lasa mult asteptat."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu